Sala Sporturilor „Victoria“ din Arad va găzdui în luna februarie una dintre semifinalele selecției naționale pentru ediția din acest an a Eurovision Song Contest, cel mai mare concurs muzical din Europa.

Prima semifinală va fi organizată la Iași, în 27 ianuarie, urmând ca reprezentantul României la concursul Eurovision, care are loc anul acesta la Tel Aviv, să fie anunţat pe 17 februarie.

Inițiativa organizării acestui eveniment la Arad aparține Televiziunii Române.

Semifinalele Selecţiei Naţionale debutează la Iaşi, în Sala Polivalentă, pe 27 ianuarie, când vor fi anunţaţi primii finalişti ai concursului. Pe 10 februarie, la Arad, juriul şi telespectatorii vor califica alte şase piese pentru finală, în decorul de la Sala Sporturilor «Victoria»“, au anunțat organizatorii selecției naționale.

Pentru organizarea semifinalei la Arad, evenimentul a fost introdus în calendarul actiunilor cultural-artistice şi sportive pentru anul 2019 ale municipiului Arad, organizate ca și coorganizator prin Centrul Municipal de Cultură. Anul trecut, consilierii municipali au aprobat alocarea din bugetul local a sumei de 300.000 lei, pentru acoperirea parţială a cheltuielilor de coorganizare a semifinalei.

La data de 20 decembrie, juriul de preselecţie a anunţat semifinaliştii Selecţiei Naţionale Eurovision România 2018. Dintre cele 126 de piese înscrise în concurs, doar 23 au rămas în cursa pentru un loc pe scena din Tel Aviv.

Piesele sunt disponibile pe site-ul oficial Eurovision România.

Sub sloganul „Dare to dream“, Eurovision Song Contest 2019 va avea loc la Tel Aviv, cu semifinalele pe 14 şi 16 mai şi finala pe 18 mai. La ediţia cu numărul 64 a competiţiei muzicale, alături de România s-au mai înscris 41 de ţări: Albania, Armenia, Austria, Australia, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Croaţia, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Macedonia, Germania, Georgia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Israel, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Moldova, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Rusia, San Marino, Serbia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveţia, Ucraina şi Marea Britanie.

Precedenta ediţie a competiţiei muzicale a fost câştigată de reprezentanta Israelului, Netta, cu piesa „Toy“.

Cel mai vizionat eveniment non-sportiv

Concursul Muzical Eurovision este o competiție anuală desfășurată între multe dintre țările care sunt membre active ale Uniunii Europene de Radio-Televiziune. Fiecare țară participantă înscrie un cântec pentru a fi interpretat în direct la televizor și la radio, după care acordă voturi cântecelor celorlalte țări pentru a se determina cea mai apreciată melodie participantă. Concursul a fost transmis în fiecare an de la inaugurarea sa în 1956 și este unul dintre cele mai longevive programe de televiziune din lume. De asemenea, este unul dintre cele mai vizionate evenimente non-sportive din lume, cifrele de audiență fiind estimate în ultimii ani la valori între 100 și 600 de milioane de telespectatori la nivel internațional. Eurovision a fost transmis și în țări precum Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Columbia, Coreea de Sud, Egipt, Filipine, India, Iordania, Japonia, Mexic, Noua Zeelandă, Statele Unite, Taiwan, Thailanda, Uruguay și Venezuela, în ciuda faptului că acestea nu participă.

Printre artiștii ale căror cariere internaționale au fost lansate în urma participării sau a victoriei la Eurovision se numără, printre alții, Domenico Modugno (locul 3 în 1958), ABBA (locul 1 în 1974), Céline Dion (locul 1 în 1988) și Julio Iglesias (locul 4 în 1970).

Originea concursului

În anii 1950, în timp ce o Europă devastată de al Doilea Război Mondial încerca să se reconstruiască, Uniunea Europeană de Radio-Televiziune, cu sediul în Elveția, a înființat o comisie ad hoc pentru găsirea de idei prin care ar putea să unească țările membre EBU în jurul unui „program deschis de divertisment”. La o ședință a comisiei ținută în Monaco în ianuarie 1955, directorul general al televiziunii elvețiene, Marcel Bezençon, a conceput ideea unui concurs muzical internațional în care țările să participe într-un program televizat care să fie transmis simultan în toate țările uniunii. Competiția s-a bazat pe Festivalul de Muzică de la Sanremo, ținut în Italia, și a fost, de asemenea, privit ca pe un experiment tehnologic în televiziunea live, fiindcă, pentru acea perioadă, aducerea mai multor țări într-o rețea de transmisiune internațională largă era considerată un proiect ambițios. Televiziunea prin satelit nu exista; de aceea, Rețeaua Eurovision a fost formată dintr-o rețea terestră bazată pe transmiterea datelor prin microunde.

Prima ediție s-a ținut în orașul Lugano din Elveția, pe 24 mai 1956. Șapte țări au participat, fiecare trimițând câte două cântece. Aceasta a fost singura dată când țările au fost reprezentate de mai mult de un cântec; începând din 1957, fiecare țară participantă a avut un singur cântec reprezentant. Această ediție a fost câștigată de țara-gazdă, Elveția.

Formatul concursului s-a schimbat de-a lungul anilor; totuși, principiile de bază au rămas aceleași: țările participante înscriu cântece care vor fi, apoi, interpretate live într-o emisiune TV transmisă în direct simultan în țările ce aparțin Rețelei Eurovision. Prin „țară”, ca participant, se înțelege un post TV din țara respectivă, de obicei, postul public al țării. Evenimentul este găzduit de una dintre țările participante, fiind transmis de acolo. În timpul emisiunii, după ce toate cântecele sunt interpretate, fiecare țară acordă voturi cântecelor participante, cu excepția celui care reprezintă țara respectivă. Câștigătorul primește, pur și simplu, onoarea de a fi câștigat, deși este obișnuit ca textierii și compozitorii cântecului învingător să obțină și un trofeu; în plus, națiunea câștigătoare este invitată să găzduiască evenimentul în anul următor.

De regulă, finala Concursului Muzical Eurovision se desfășoară primăvara, într-o seară de sâmbătă, la ora 19:00. În genere, este aleasă pentru acest scop o seară de sâmbătă din luna mai, deși au existat și excepții, în 1956, a fost într-o joi, iar în 1979, a fost în martie.

Cea mai mare parte a costurilor necesare producerii concursului sunt acoperite de sponsori comerciali și de contribuții aduse de alte țări. Competiția este considerată o oportunitate unică de a promova țara-gazdă ca destinație turistică. În 2005, Ucraina chiar a eliminat necesitatea vizelor pentru vizitatorii din UE, pentru a facilita călătoriile în perioada concursului.

Recomandările redacției