Exponatul lunii este diploma de doctor în drept a lui Emil Monția

0
129

În fiecare lună, specialiștii Complexului Muzeal Arad spun povestea unui obiect din colecția muzeului arădean, un obiect cu valoare de patrimoniu, legat de un eveniment din istoria Aradului, respectiv a unui exponat, parte a unei expoziții, prezentate publicului. Exponatul lunii noiembrie este diploma în drept a cunoscutului avocat și compozitor Emil Monția (1906), diplomă etalată în expoziția dedicată acestuia în cadrul Muzeului Memorial „Ioan Slavici și Emil Monția” din Șiria (Conacul Bohus Șiria), care va putea fi vizitată în această lună de marți până duminică, între orele 9 și 17.
Pornind de la patrimoniul cultural, aflat în fondul muzeului județean (astăzi Complexul Muzeal Arad), la Muzeul Memorial „Ioan Slavici şi Emil Monţia” Șiria (conacul Bohuș) a fost reconstituită camera de lucru a compozitorului, cuprinzând fotografii de familie, mobilierul original, pianul, instrumente muzicale, partituri, culegeri de folclor, afișe ale operelor sale. Prin documentele personale, brevetele și diplomele primite de-a lungul timpului, inclusiv din partea Casei Regale a României, precum și premiile obținute în anii ’50, expoziția dedicată lui Emil Monția ilustrează ascensiunea artistică și socială a compozitorului arădean.
Mai jos vă prezentăm o scurtă biografie a lui Emil Monția, așa cum a fost redactată de reprezentanții Complexului Muzeal Arad.
Despre Emil Monția
Emil Monția studiază dreptul administrativ în cadrul Universității de Drept din Oradea, la Cluj și Budapesta, obținând diploma prin care a fost numit doctor în drept la Cluj, în anul 1906. Pe diploma din pergament se poate observa caligrafia cu cerneală în limba latină, iar elementul care conferă autenticitate diplomei este sigiliul realizat din lemn, cu cerneală roșie, pe care se află un șnur împletit în culorile steagului maghiar.
Născut în 25 decembrie 1881 (stil vechi)/06 ianuarie 1882 (stil nou) la Șicula, în comitatul Arad, „într-o familie preoțească săracă”, după cum afirma chiar el, Emil
Monția a absolvit cursurile liceale, universitatea și a urmat cursuri de muzică la Timișoara, Oradea și Viena. Și-a luat doctoratul în 1906, în cadrul Facultății de Drept din Cluj, așa cum a fost menționat, iar din anul 1907 a practicat avocatura la Șiria. În anii premergători Primului Război Mondial era convocat pentru concentrare la regimentul de infanterie k.u.k. 66 de la Ungvar (azi Ujhorod în Ucraina). Apoi, în anii „războiului cel mare”, de pe frontul din Galiția, el a ajuns în Rusia, unde a studiat muzica rusească, la Kiev. În 1914, Monția, cu gradul de locotenent, a fost mobilizat și trimis pe front. Anul următor, alături de majoritatea soldaților din regimentele austro-ungare (cca. 22.500 de bărbați), acesta a devenit prizonier, concentrat în lagărul de la Darnița, de lângă Kiev. Aici a început să lucreze la opera de inspirație folclorică „Ileana”, iar în paralel a cântat, ca violonist, în orchestra Operei din Kiev.
Din primăvara anului 1918 era înrolat în Corpul de Voluntari ardeleni și bucovineni, la Iași, iar în 13 noiembrie 1918 pleca în Transilvania pentru a participa la pregătirea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. După Marea Unire, în data de 2 decembrie 1918, era ales membru al Marelui Sfat Național al Transilvaniei, din partea Aradului. În luna martie a anului 1919 a fost numit consilier pe lângă Ministerul Agriculturii și Comerțului.
Între anii 1919-1927 s-a stabilit la București, unde a intrat în cercurile marilor muzicieni români, luând parte la fondarea Operei din București. Emil Monția se numără printre fondatorii Operei din Cluj și din Timișoara, fiind unul dintre artiștii care au înființat Societatea Compozitorilor Români, condusă de compozitorul George Enescu și folcloristul Constantin Brăiloiu.
Întors din București la Șiria, în 1927, Emil Monția a păstrat o vie amintire a prieteniei sale cu George Enescu și un adevărat cult profesorului său, Ioan Scărlătescu. La Șiria a continuat profesia de avocat, în paralel cu cea de compozitor și culegător de folclor. Astfel, din creația sa muzicală, care cuprindea doine, colinde, „cântece poporale”, ro­manțe, cântece eroice, suite, lucrări de operă și balet, se remarcă Colecția de „121 doine și cântece poporale românești, aranjate pentru voce și pian”, dedicate lui George Enescu, în 1931, la împlinirea a 50 de ani. De altfel, din repertoriul concertelor lui Enescu făceau frecvent parte piese pentru vioară și pian din compozițiile lui Emil Monția.
Este cunoscut publicului din țară și străinătate pentru opera „Fata de la Cozia”, jucată pe scena operei din Cluj și Timișoara, interpretată și la Arad. Mai mult de jumătate de secol a adunat și prelucrat folclor românesc, iar lucrarea „111 doine și cântece poporale românești, pentru voce și pian” a primit premiul Societății Compozitorilor Români.
S-a stins din viață în 16 februarie 1965, la Șiria, fiind înmormântat în cimitirul ortodox.
Din anul 1970, corul de amatori ai Casei de Cultură a Municipiului Arad, format din coriști ai Filarmonicii din Arad, poartă numele apreciatului compozitor arădean.
Pornind de la patrimoniul cultural, aflat în fondul muzeului județean (astăzi Complexul Muzeal Arad), la Muzeul Memorial „Ioan Slavici şi Emil Monţia” Șiria (conacul Bohuș) a fost reconstituită camera de lucru a compozitorului, cuprinzând fotografii de familie, mobilierul original, pianul, instrumente muzicale, partituri, culegeri de folclor, afișe ale operelor sale. Prin documentele personale, brevetele și diplomele primite de-a lungul timpului, inclusiv din partea Casei Regale a României, precum și premiile obținute în anii ’50, expoziția dedicată lui Emil Monția ilustrează ascensiunea artistică și socială a compozitorului arădean.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.