Reinterpretarea regizorului Cristian Ban a celebrelor piese a lui Ibsen a fost realizată împreună cu cele șapte actrițe, Alina Vasiljević, Iulia Dinu, Cecilia Lucanu Donat, Angela Petrean Varjasi, Iulia Pop Dragoș, Roxana Sabău și Carmen Vlaga Bogdan.

Premiera acestui spectacul a fost în 1 martie la Teatrul Clasic Ioan Slavici, următoarea punere în scenă fiind în 14 martie.

A fost o muncă foarte grea dar foarte frumoasă, a contat foarte mult că am avut încredere în actrițe și ele în mine, chiar am fost o echipă”, mărtirisește regizorul.

Textul celor patru piese de teatru, rescrise pentru a oglindi societatea actuală, a fost scris într-un timp record de cinci săptămâni. Cu trei zile înainte de premieră s-a încheiat procesul scrierii, iar actrițele au fost îngrijorate că nu vor reține tot textul în atât de puțină vreme.

Cea mai mare realizare a fost că am putut să ținem minte tot textul, nu au existat probleme, a ieșit totul perfect”, a afirmat una dintre protagoniste.

Acest spectacol este unui ieșit din tipare, cu o mulțime de simboluri și secrete care lasă spectatorii cu câteva motive de gândire.

Actrițele ne-au explicat unele din mistere atât a realizării proiectului cât și a piesei în sine.

Unul dintre cele mai controversate subiecte a fost faptul că, în piesa intenționat lipsită de figuri bărbătești, mai multe dintre actrițe au jucat rolurile masculine.

Acesta a fost concepția regizorului, care a lansat această provocare pentru cele care aveau să intre în lumea travestiurilor.

Dacă uneia dintre ele i-a fost simplu să intre în pielea personajului masculin, o altă actriță a trebuit să lucreze puțin mai mult la acest lucru, ieșindu-i de excepție.

Este bine că spectacolul generează ceva, că lăsăm spectatorii cu niște întrebări. De ce nu există decor, de ce stăm pe scaune, de ce purtăm rochii de mirese, de ce avem pantofi bărbătești și multe alte detalii pe care le sesizează”, explică una dintre protagoniste.

O altă controversă a fost un simbol ce a lăsat frâu liber interpretărilor, la final de spectacol toate doamnele având un semn pe gură.

Acel X pe care îl avem desenat pe gură la final înseamnă ceva specific pentru situația fiecărui personaj, dar și un mesaj, faptul că femeia este încă redusă la tăcere”, mărturisește cea mai feministă dintre interprete.

În cadrul conferinței de presă, câteva dintre artiste și-au însușit rolul de reporter și s-au intervievat una pe alta, creând o atmosferă relaxată și comică.

Spectacolul trebuie privit prin ochii unei femei, iar așa vom realiza că singura diferență dintre femeia secolului XIX și cea a zilelor noastre este dreptul de vot și nimic mai mult.

  • Vasile Marius Popovici spune:

    Continut: praf! Gramatica: praf! Cine a scris articolul acesta ar trebui sa mai treaca un pic pe la scoala. Asa… vreo 12 ani.

    • Una contra misoginilor spune:

      Tu ai fost la început vreodată? Sau te-ai născut „geniu nedescoperit” din prima? E foarte ușor sa judeci când nu faci nimic!

    • Veta spune:

      Frate nea Caisa Popovici, ești de-a dreptul misogin și răutăcios!!! Articolul e ok, poate puțin de perfectionat, dar tu tocmai ai demonstrat ca acea parte de final care menționează un „x” pe gura actriteloreste adevărată. Nu am vazut un comentariu mai tâmpit și răuvoitor ca al tău!

      • Vasile Marius Popovici spune:

        „Actrițele ne-au explicat unele din mistere atât a realizării proiectului cât și a piesei în sine.” Veto, ia spune-mi tu cate greseli gramaticale are enuntul de mai sus. Asta asa… pentru inceput.

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției