Arădeanul este o specie aparte. Se încadrează în tipologia fatalistă, dar – totuşi – masochistă, a românului, dar are particularităţile sale. Cam peste tot în ţară s-a întors roata. În Vest, pe malul Mureşului, evidenţa politică a fost „driblată”. Finu’ lui Băse e cel mai bun, e nemuritor şi merită să ne mai conducă măcar până în 2016. A asfaltat drumuri, a reabilitat clădiri, a cosmetizat pomişori şi a „forat” fântâni cântătoare. În general, a făcut multe (pe bani europeni şi din taxele plătite de arădeni) şi şi-a însuşit puţin. Oricum mai puţin decât predecesorii săi şi potenţialii primari, asta e clar. Tocmai de aceea e în vârful lanţului trofic, masculul Alfa al Aradului.
Ironici sau nu, trebuie să recunoaştem că Falcă a făcut câte ceva pentru oraşul ce l-a adoptat prin anii 90.  Dar, pentru sport, mai nimic. Pardon, ne-am amintit, a mai reuşit câte ceva. Ne-a scăpat de două stadioane ce împiedicau evoluţia urbei şi bine că nu a studiat legislaţia, că ar fi trebuit să facă cel puţin unul în locul lor. Aşa, a montat câteva barăci pe ici-colo, le-a numit vestiare şi le-a dat spre folosinţă arădenilor, profesionişti sau nu. Iar în Calea Aurel Vlaicu a desenat proiectul noului stadion şi a plătit şi studiul de fezabilitate. Lucrările propriu-zise or demara şi ele într-o zi cu soare.
Şi, până la urmă, ce să facem cu o arenă modernă, de 17 mii de locuri, dacă nu avem cine să se exprime în sânul ei? Şi aşa UTA stă să dea ortu popii, de echipe studenţeşti nici nu poate fi vorba, dar pe cine să intereseze? Falcă ştie foarte bine că fotbalul în Provincie trăieşte mai mult din influenţă decât din cele câteva sute de mii de euro acordate la vedere, pe proiecte, dar aici primarul nostru e mai catolic decât Papa. Se gândeşte că s(l)-a fript odată cu Nicolae Bara, că omul l-a cam înjurat când şi-a dat seama că a fost puţin păcălit. De ce să se mai lege la cap dacă nu-l doare? De ce ar schimba foaia dacă la ultimul scrutin a luat mult peste 50%?
Arădenii îl iubesc pe Falcă făuritorul de fântâni plutitoare, deci să purcedem la următoarea. Cea de la Pădurice va fi mic islaz pe lângă noua capodoperă. Cică, pe râul Mureş, între podul Decebal şi cel de pontoane va funcţiona o fântâna arteziană de ultimă generaţie, cu sute de jeturi de apă, bule de săpun şi lasere. Studiul de fezabilitate a fost aprobat, costurile se ştiu şi ele. Numai vreo cinci milioane de euro, mai data în care comisia pentru includerea Aradului în competiţia pentru titlul de Capitală Culturală Europeană mai trebuie fixată.
S-a spus din capul locului că sporturile nautice nu vor avea de suferit (oare, atâta timp cât hambarul cu bărci al clubului Voinţa e plasat vis-a-vis de viitoarea fântână?), bine ar fi ca teoria să fie valabilă şi în cazul celorlalte sporturi. Numai să mai respire până atunci. UTA, ICIM-ul şi rugby-ul de la CSU Arad sunt pe marginea prăpastiei, handbalul la nivel de seniori şi senioare a murit demult, voleiul se zbate în anonimatul ligii secunde, până la urmă, doar tinerii poloişti se vor bucura de apa filtrată de arteziana minune. Nimeni nu spune să împarţi milioanele de euro la sporturile de echipă. Poate, chiar nu le merită, însă nici să ignori faptul că, la mediatizarea din ziua de astăzi, sportul ar face cea mai bună reclamă oraşului. Fie şi pentru Aradul lui Ghiţă Falcă.

  • Dorina Avramut(Chirilă) spune:

    „Cu proştii par­că te mai poţi în­ţelege, cu mediocrii niciodată. Me­di­ocrii au convingeri, proştii adună şi îndoieli. Pe me­diocri convingeri­le nu-i fac dârji, ci îndărătnici. În­dă­rătnicii nu-s mânaţi să se re­mar­ce, le e de ajuns că îi împiedică pe al­ţii să se re­marce. Au ceva din con­diţia apar­tenenţei la o castă. ” -Tudor Octavian in „Casta îndărătnicilor”

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției