Așa cum a promis, ministrul Tudorel Toader a anunțat miercuri care sunt principalele propuneri de modificare a legilor Justiției. Încet, așezat, moldovenește, fără patimă, cu mult calm, ministrul a prezentat presei ce intenționează să schimbe în ceea ce privește Legea 303/2004 (Statutul judecătorilor şi procurorilor), Legea 304/2004, privind organizarea judiciară şi Legea 317/2004 (care reglementează activitatea CSM), făcând propuneri mai mult sau mai puțin controversate. Una dintre cele mai importante schimbări constă în eliminarea preşedintelui țării din procedura de numire a procurorului general și a procurorilor șefi de la DNA și DIICOT, un lucru care, din punctul meu de vedere, a fost propus pentru a limita, pe cât posibil, din puterile președintelui, și nu face decât să stârnească controverse care ar fi putut fi evitate. Cu siguranță, cel vizat în primul rând este Klaus Iohannis, care, dacă propunerea va trece, nu va mai avea niciun cuvânt de spus în numirile de la Parchetul General, DNA și DIICOT. Nici trecerea Inspecției Judiciare în parohia Ministerului Justiției nu este o propunere care să nu poată fi criticată. Având în vedere că ministerul este condus de un ministru numit politic, Inspecția Judiciară riscă să fie astfel subordonată intereselor unui partid sau altul și să acționeze în consecință când verifică un judecător sau un procuror mai deranjant.
O altă propunere vizează introducerea răspunderii materiale a magistraților pentru erorile judiciare, ceea, pe lângă creșterea responsabilității judecătorilor și procurorilor va putea avea și un efect pervers, și anume i-ar putea face pe mulți magistrați cu experiență să se gândească dacă mai are sau nu rost să rămână în sistem, când în avocatură se câștigă mult mai bine, iar riscurile sunt mai mici.
De asemenea, magistraţii reclamaţi pentru posibile fapte penale vor fi urmăriţi penal de o structură nouă din Parchetul General, astfel încât procurorii DNA și DIICOT nu-și vor mai putea cerceta colegii și nu vor mai putea pune presiune pe judecătorii care au o altă părere decât ei. O modificare interesantă, ce ar putea reprezenta un pas înspre punerea procurorului pe aceeași treaptă cu avocatul, așa cum se află în toate țările civilizate. Partea proastă este însă că la DNA s-a creeat o structură ce a avut rezultatea bune în combaterea corupției din sistem, structură care acum va rămâne fără obiectul muncii.
Toader a mai propus o limită minimă de vârstă pentru judecători și procurori,  pentru că magistrații au nevoie de o anumită experiență de viață și profesională
înainte de a fi puși să decidă soarta unui om, limită ce a fost stabilită la 30 de ani.
În ceea ce privește durata mandatelor procurorului general și a procurorilor șefi de la DNA și DIICOT, acestea nu vor mai fi de trei ani, ca până acum, ci de patru ani, cu mențiunea că mandatele actualilor șefi de parchete nu vor fi prelungite.
După ce Toader a spus ce avea de spus a început spectacolul. Partizanii coaliției PSD-ALDE au început să caute tot felul de argumente pentru a susține propunerile, iar adversarii au început să arunce cu lături înspre acesta. Dacă la un moment dat, când a părut că o susține pe Laura Codruța Kovesi, „cioclul de la Justiție” s-a transformat din nou în ministrul Toader, acum a fost din nou reevaluat de propaganda anti PSD și a revenit la statutul de „cioclu”. Mai mult, rezistenții care protestează sub semnul lui haștag au ieșit din nou în stradă pentru „a apăra Justiția”, dându-se de ceasul morții că țara se duce de râpă din cauza propunerilor făcute de… cioclu, pardon, ministru. Doamnelor, domnilor, puțin echilibru! Fără isterii gratuite! Nu are rost nici să ne dăm cu… capul de pământ, nici să-i ridicăm statuie lui Toader. Omul a făcut niște propuneri care reflectă poziția coaliției din care face parte. Și eu cred că unele nu sunt foarte fericite, că servesc interesele lui Dragnea și a adversarilor DNA, dar acesta este jocul democratic. Cine are cele mai multe voturi în Parlament are ultimul cuvânt atunci când vine vorba despre adoptarea unei legi, iar dacă există suspiciuni cu privire la neconstituționalitatea unui act normativ, se poate sesiza Curtea Constituțională, nu strada. Deciziile cu privire la legile unei țări se iau în cadru instituțional, nu pe uliță, de hipsteri, membrii unor ONG-ri și tot felul de nemulțumiți. Mai mult, cei de părerea cărora trebuie să se țină cont în primul rând sunt magistrații, pentru că ei cunosc și simt sistemul cel mai bine. În cele ce urmează, vă voi prezenta o parte din scrisoarea adresată premierului Mihai Tudose de către Uniunea Naţională a Judecătorilor din România şi Asociaţia Magistraţilor din România, scrisoare semnată de judecătoarele Dana Gîrbovan și Andreea Ciucă. „Uniunea Naţională a Judecătorilor din România şi Asociaţia Magistraţilor din România va solicită să dispuneţi Ministrului Justiţiei, domnul Tudorel Toader, să publice de îndată pe siteul ministerului proiectul de modificare a legilor justiţiei, pentru că acesta să poată fi dezbătut public, astfel încât toate persoanele interesate să îl poată analiza şi veni cu propuneri în vederea îmbunatăţirii lui. […] În lipsa unui proiect de lege efectiv, discuţiile divergente motivate politic sau partinic au luat locul unei extrem de necesare discuţii profesioniste şi aplicate, pe fiecare propunere în parte, dat fiind că unele par a fi modificări de substanţă. Modificarea legilor justiţiei este necesară şi reprezintă un moment crucial pentru societatea românească, fiind rezultatul unui demers început în urmă cu mai mulţi ani şi în desfăşurarea căruia dorim să ne implicăm cu întreaga expertiza data de experienţă în magistratură, aşa cum am făcut-o şi până acum. Pentru aceasta însă este nevoie de o comunicare onestă, profesionistă, bazată pe texte de lege concrete şi argumente raţionale din partea ministerului justiţiei, nu pe prezentări Power Point şi reacţii emoţionale. Postarea proiectului pe siteul ministerului şi punerea lui în dezbatere publică este necesară în condiţiile în care o bună parte din modificările prezentate de ministrul justiţiei sunt pentru prima dată aduse la cunoştinţa publică, astfel încât nici într-un caz nu se poate susţine că etapa dezbaterii publice ar fi fost depăşită. Ar fi extrem de periculos că ministrul justiţiei să repete nefericită practică a adoptării hotărârii de guvern privind arhiva SIPA şi să aprecieze că acest proiect a fost deja dezbătut, deşi noile modificări pe care spune că le-a adus sunt extrem de importante, cu implicaţii ce merită şi trebuie analizate serios, din cât mai multe perspective.
Perioada de dezbatere este necesară pentru a da posibilitatea tuturor persoanelor, societăţilor sau instituţiilor interesate, precum şi corpului magistraţilor, să îşi formuleze punctele de vedere şi să le dezbată într-un cadru legal, democratic şi instituţional”.
O scrisoare de bun-simț, aș spune eu, gândită la rece, fără istericale și fără patimi politice sau ong-iste.

Recomandările redacției