Faţă de acum 20 de ani sau faţă de acum 10 ani, dezbaterile politice din preajma alegerilor – aici referindu-mă la o perioadă de circa 12 luni premergătoare datei scrutinului – s-au mutat din presa clasică înspre presa virtuală şi, mai ales, înspre site-urile de socializare.
Acum, toate iţele politice se fac şi se desfac pe Facebook, în special, online-ul facilitând interacţiunea. Această „FB manie” a fost încurajată atât în spaţiul civic – reacţiile din 2012 proArafat, respectiv cele din 2015 cu drama e la Colectiv fiind „vârfuri de lance” –, cât şi în spaţiul politic, cu „rush hour” turul doi de scrutin de la prezidenţiale şi alegerea actualului preşedinte al României.
Metodele şi instrumentele de acum 20 sau 15 ani ni se par total ieşite din actualitate, chiar dacă le-am folosit vreme de 5-6 cicluri electorale. Afişele, pliantele, machetele de ziar, autocolantele – toate par la zeci de ani distanţă, ca mijloace de a distribui mesajul. Au mai rămas brichetele, pixurile, găleţile, odorizantele de maşină, dar şi acestea tind să fie înlocuite de memory stick-uri sau alte gadget-uri moderne, de spectacole gratuie, de diferite facilităţi la locuri de agrement, concursuri etc. Sigur, aceste noi elemente se manifestă cu preponderenţă în mediul urban şi în cel rural modernizat, dar, încet-încet, progresul câştigă teren.
Cu alte cuvinte, asistăm la o adevărată revoluţie în domeniul campaniilor electorale. Nu se mai revarsă tone de hârtie – transpusă în agende, pliante, afişe – nici tone de plasticuri – pentru pungi, bannere, mash-uri, bilboarduri etc. Totul va fi mai economic, mai virtual. Sigur, vor rămâne aceste metode „arhaice” pentru mediul rural în special, dar şi pentru a respecta principiul reclamei – Coca-Cola, spre exemplu, îşi face de ani buni reclamă ca să se ştie că este pe „piaţă”, nu pentru că ar vinde mult mai mult. Aşa că vom avea afişe sau bannere, dar ponderat. În rest, dezbateri, discuţii, polemici şi prezentări – toate vor fi în mediul virtual, în special pe reţelele de socializare, acolo unde interacţiunea este mai rapidă şi mai facilă.
Cu alte cuvinte, ne modernizăm. Dar, oare, în totalitate?
Din păcate, nu „instrumentele” trebuie modernizate. Sau, mai pecis, nu numai respectivele instrumente, ci însăşi clasa politică. O clasă politică reformată, modernizată, nu are neapărată nevoie de mijloace moderne pentru a-şi face cunoscute intenţiile, proiectele şi, implicit, valoarea. Se poate şi cu pliante sau afişe, important e mesajul, sinceritatea acestuia şi transpunerea în practică, oamenii care-l susţin. Ca o reciprocă, orice mijloc modern nu poate înlocui calitatea umană. Sunt de acord, prin aceste mijloace moderne se poate crea o emulaţie, se poate scoate electoratul din inerţie. Dar pentru asta trebuie să avem şi pe ce lucra, materia primă din care să alegem politicienii care să ne reprezinte. Şi nu numai să ne reprezinte, ci să ne reprezinte bine, în folosul nostru, nu doar în folosul propriu al lor, al castei lor, indiferent de culoarea politică. Facebook-ul sau alt instrument trebuie fie utilizat pentru a descoperi valoarea, nu pentru a deconspira non-valorile şi şmecheriile clasei politice. Pe acestea din urmă le ştim, indiferent de modernismul mijloacelor de căutare şi dezbatere.

Recomandările redacției