DSCF4900

„Fiind un creator de muzică, mă consider o persoană enigmatică, profund capabilă a face să trăiască sunetele într-o formă unică, ce-mi aparţine…”

– Domnule dr. Alin Văcean, sunteţi director general al prestigioasei Filarmonici de Stat Arad, funcţie care ar onora orice muzician român. De unde veniţi d-voastră, d-le dr. Alin Văcean? Care a fost începutul, cum aţi ajuns la acest nivel profesional onorant?

-În esenţa întrebării dumneavoastră se cuvine să despic un mare adevăr. Nu orice muzician român îşi doreşte să fie managerul unei filarmonici! Academiile de muzică, conservatoarele, nu nasc manageri de filarmonici. Chemarea de a fi conducătorul unei instituţii de calibrul Filarmonicii de Stat Arad, este un amalgam de vocaţii. A fi directorul filarmonicii e un raport de conexitate specială, o conjunctură istorică, o vibraţie de energie predestinată, un trident intrinsec între compozitori, artişti şi publicul meloman. Întrebarea dumneavoastră este trapa unui teolog înverşunat în a descrie realitatea complexă unei filarmonici…

De unde vin? … Dintr-un living room din Arad, în care coabitau un pian vechi C. Bechstein cu coadă lungă, o vioară acordată şi o bibliotecă cu multe cărţi… Toate disciplinate, toate îmbinate după o riguroasă armonie familială…

Sunteţi un om tânăr – aveţi doar 36 de ani – cu puţină experienţă managerială. Se conduce greu Filarmonica de Stat Arad? Politică repertorială, turnee, spectacole, artişti, auxiliari… Cum reuşiţi să desăvârşiţi comuniunea?

-Întrebarea dumneavoastră vă trimite la eseul lui Constantin Noica „Cultura şi omul tânăr”. Un excelent răspuns la o întrebare pertinentă: „Nu ne-a întrebat încă nimeni, în lumea aceasta, românească, de ce suntem atât de mulţi tineri care încercăm să facem cultură… E desigur cazul să se întrebe ce poate aduce omul tânăr, în genere, culturii pe care o slujeşte… Omul tânăr? Geniul îndoielii? Setea certitudinii? Şi una şi cealaltă…. A fi tânăr reprezintă tocmai o asemenea pendulare între maximum de certitudine şi o deplină răsturnare a tuturor valorilor…

Om tânăr, într-o cultură, e cel care înţelege că nu e vorba, acolo, numai de un fel de a face; ci şi de un fel de-a fi. A crea opere, a produce, a înfăptui e enorm…”.

alin vacean– D-le dr. Alin Văcean, în calitate de compozitor aţi abordat în creaţia d-voastră, până acum, atât genul simfonic cât şi cel cameral. Care dintre lucrările prezentate publicului credeţi că vă reprezintă?     

-Ultima compoziţie ce a fost prezentată melomanilor în cadrul festivalului Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi (un proiect iniţiat de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România), se intitulează Peace for Everyone, o lucrare dedicată ansamblului de percuţie. O lucrare reprezentativă, deoarece vibrează la origine dintr-o sursă de inspiraţie de factură meditativă, elegiacă. O preocupare constantă. O altă compoziţie ce vibrează aproape de idealurile mele estetice este Concertino – pentru pian şi orchestră de coarde, lucrare recent interpretată de orchestra filarmonicii, avându-l ca solist pe temerarul pianist Sorin Dogariu, cel care şi-a asumat exemplar ştima lucrării.

Missa – pentru solişti, cor, orgă şi orchestra de coarde, Simfonietta, Cubic Spaces, Agnus Dei – pentru soprană, cor şi orchestră de coarde, Quintet de alamă, Lumi Posibile – orchestră modernă, Taifas – pentru clarinet solo în B (lucrare cu care am participat la workshopu-ul de compoziţie în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu” 2011), Crepuscul – pian solo, Tatăl nostru – pentru cor mixt (lucrare interpretată de Corul Academic al Filarmonicii în cadrul concertului de la Strasbourg 2011.

Toate mă reprezintă şi le pot reprezenta pe toate. Fiind un creator de muzică, mă consider o persoană enigmatică, capabilă a face să trăiască sunetele într-o formulă unică, ce-mi aparţine…

10647030_942891225724893_7101459398438899015_n– Teza d-voastră de doctorat se intitulează „De la improvizaţia în jazz către improvizaţia în toate culturile muzicale“. Ce înseamnă pentru d-voastră improvizaţia? Dar jazzul?

-În primul rând, mă bucur mult pentru dumneavoastră pentru că mi-aţi citit teza, sau sinteza ei transpusă în cartea publicată sub titlul „Improvizaţia – Fenomen procesual în creaţia muzicală în raport cu tehnicile elaborate”, o carte pe care o recomand fiecărui muzician şi nu numai.

„Improvizaţia”, îmi oferă o anumită libertate, atât în compoziţie, în interpretarea muzicală, dar şi în abordarea situaţiilor cotidiene, de orice sorginte ar fi. Improvizaţia în muzică, şi deopotrivă în artă, este o prezenţă vie de-a lungul istoriei, ea generând opere de artă izvorâte atât din imaginaţia autorului, cât şi a co-autorului.

Jazzul? Un mod de viaţă, un mod de a fi. Jazzul pentru mine înseamnă ritm, mişcare, viaţă, ceva ordonat şi neprevăzut, în acelaşi timp. Jazzul este prima manifestare a esteticii negre, o muzică fizică în care omul nu angajează doar talentul său de artist, ci întreaga fiinţă! Metamorfozele prin care a trecut jazzul, stilurile pe care le-a îmbrăcat, pe rând sau chiar simultan, au dus la cristalizarea unui mod inedit, insolit de a face muzică. Jazzul va fi întotdeauna – de unde şi forţa sa – o muzică a întâlnirilor, deschisă oricărei aventuri… Chiar şi pentru filarmonica arădeană!

– Aţi absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Evocaţi profesorii care v-au format, de la care aţi învăţat ceva esenţial.

– Cu mare plăcere îmi aduc aminte de toată echipa de „antrenori culturali”, de cei care mi-au vitaminizat cunoaşterea în anii studenţiei.

În anul 2003 am terminat primul ciclu de învăţământ universitar la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” specializarea – Compoziţie Muzicală – sub îndrumarea acad. prof. univ. dr. Eduard Terenyi, cel care mi-a fost şi profesor de compoziţie şi armonie. Distinsului profesor îi datorez un nou mod, nu atât de „a gândi în muzică”, cât de a „gândi muzica”.

La master – Stil şi Limbaj Compoziţional – am lucrat cu maestrul acad. prof. univ dr. Cornel Ţăranu, unul dintre cei mai iluştri compozitori români contemporani, alături de care am avut ocazia să descopăr şi să analizez cele mai avangardiste partituri muzicale.

Maestrului prof. univ. Constantin Rîpă am să-i port o profundă admiraţie pentru modul în care m-a făcut să înţeleg fenomenul muzical în contextul sincretismului artelor, raportul muzică-poezie. Ţin constant „menorah culturală” vie cu toţi mentorii mei şi le sunt recunoscător.

10368404_889111534436196_6574047715735312530_n– Conduceţi Filarmonica de Stat Arad din anul 2011, şi iată, în aceste zile directoratul dvs. s-a prelungit cu încă trei ani. În această perioadă aţi iniţiat două festivaluri. Care mai este soarta lor?

-„Prelungirea” nu este o extensie sau o proteză galonată. Reprezintă o continuitate firească a investiţiilor emoţionale, profesionale, administrative locale chiar, a ceea ce s-a realizat notabil în primii 3 ani de directorat.

Componentă fundamentală a culturii într-un oraş civilizat, muzica simfonică (vocal-simfonică, opera, muzică corală, camerală), o filarmonică populată de melomani poate da măsura unui nivel general al receptării artei. Aradul, în ultimii ani, a progresat mult în ceea ce înseamnă consumul de muzică cultă.

În această perioadă? În primii 3 ani de management la filarmonică am iniţiat 3 proiecte majore pentru viaţa culturală arădeană: „Festivalul Internaţional Toamna Muzicală Arădeană” (în 16 oct va debuta ediţia a III-a cu „Madame Butterfly” de Giacomo Puccini), „Festivalul Internaţional de Muzică Americană şi JAZZ” – o noutate absolută pentru Arad, un festival cu un impact excelent asupra publicului tânăr îndeosebi – iar, din acest an, Aradul găzduieşte şi un concurs internaţional de canto „Alexandu Fărcaş”, un succes imens încă de la prima ediţie.

La ce lucrează în prezent compozitorul doctor Alin Văcean?

În amănunt, e un drept pe care mi-l pun singur în discuţie. Totuşi, pe scurt, vă pot spune. Lucrez mult la retuşuri, amendamente, la constante updatări artistice şi manageriale.

 

Recomandările redacției