Finală britanică sau despre ce înseamnă să alergi după mingi pe care nu eşti sigur că le ajungi

0
106

Constantin Noica a avut parte în tinereţea sa de câteva antrenamente de fotbal. Realizările marelui filozof în acest domeniu au fost departe de cele care aveau să îl consacre drept unul dintre gânditorii de referinţă ai culturii române, aşa că amintirile sale legate de subiectul fotbal nu au fost prea multe. Totuşi filozoful îşi aminteşte de o lecţie pe care antrenorul său ia dat-o după ce l-a urmărit la antrenamente. Acesta, observând delăsarea elevului său i-a spus lui Noica: „Nu poţi să alergi doar după mingile pe care eşti sigur că le ajungi!“.

Lecţia pe care a memorat-o Noica, dar care i-a fost dată de antrenorul său, a fost pusă în practică de echipele englezeşti calificate în finala UEFA Champions League. Filozofia lor de a crede în ceva ce este aproape imposibil de realizat, de a avea încredere în propria capacitate de a-şi depăşi limitele reprezintă, sau ar trebui să reprezinte o lecţie de viaţă. Liverpool a fost condusă cu 3 – 0 de către Barcelona, care are în componenţă cei mai buni jucători din lume. Cu toate astea, Liverpool a crezut în şansa ei, nu s-a intimidat, nu a căutat scuze, şi-a adunat toate puterile, şi cu o energie încrezătoare a ieşit pe teren. Condusă de un neamţ, având în componenţă mulţi jucători străini, printre care şi arabi care nu au nici o legătură cu spiritul britanic, echipa s-a adunat, a crezut şi a câştigat. A crezut până în ultima secundă ceea ce nici măcar englezii de baştină nu mai sperau şi recurgând la sângele britanic de luptă au învins. În cea de-a doua seară, Tottenham, tot o echipă engleză, a fost condusă de către Ajax Amsterdam cu un scor general tot de 3 la 0. În 45 de minute, condusă de pe margine de un antrenor argentinian şi în teren de un jucător brazilian, alături de mulţi străini în lot de pe toate continentele, Tottenham a jucat în marele spirit de luptă al britanicilor. Cu o determinare incredibilă, cu încredere şi o voinţă de fier, jucătorii deveniţi toţi englezi au avut încredere în ei şi în victoria echipei lor. Au muncit până la capăt şi au crezut până în ultima secundă. Justiţia fotbalului nu avea cum să nu încline balanţa în favoarea lor.

Atât Liverpool cât şi Tottenham au ieşit la luptă cu o mentalitate de câştigătoare, deşi erau conduse. Au luptat până în ultima clipă, iar destinul a fost corect cu ele. Jucătorii celor două echipe s-au pregătit şi s-au antrenat cu gândul că sunt câştigători şi nu le-a păsat de zâmbetul ironic al celor care i-au condus. Nu s-au plâns, nu au avut timp de lamentări, de stat prea mult pe jos sau de a urla de durere. Au strâns puternic din dinţi şi au alergat până la epuizare. Cred că dacă filozofia lor ar fi împrumutată şi de români şi dacă am începe să alergăm şi după mingi pe care nu suntem siguri că le mai putem ajunge, am reuşi să ne depăşim condiţia de învinşi şi de veşnic ocoliţi de soartă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.