Gânduri de august sau să nu pui punct!

de Prof. Drd. Paul Krizner
Într-o lună atât de minunată, când soarele devine suportabil şi chiar plăcut, într-o lună când e suficient să întinzi mâna spre copac şi să te bucuri de roadele lui, într-o lună când majoritatea se bucură de concediu, mă gândesc la cea mai importantă sărbătoare ce ne aşteaptă… da e vorba de Adormirea Maicii Domnului, a Maicii Cerului cum îmi place să o numesc, şi care nu este doar un sfârşit, ci mai de grabă un început al unei alte vieţi, nu este un punct ci o virgulă. Chiar dacă adesea, fiecare din noi, datorită greutăţilor şi a încercărilor inerente ale vieţii, am vrea să folosim prea des punctul şi nu virgula.
În drumul tău şi-n viaţa ta să nu pui punct la nimic, ci doar o modestă virgulă, pentru că toate vin şi trec prin noi şi pe lângă noi. Să nu pui punct nici unei fericiri, să nu pui punct unei iubirii neîmpărtăşite, să nu pui punct în faţa greutăţilor, să nu pui punct în faţa încercărilor, pune doar o modestă virgulă.
Când ai impresia că totul s-a sfârşit, când crezi că eşti prea mic să schimbi ceva în lume, nu pune punct, pune doar o virgulă şi învaţă că nici lumea nu te schimbă pe tine.
Când ai uitat să asculţi graiurile văzduhului şi tăcerea nopţii, când ai uitat ce înseamnă răsăritul de soare sau apusul lui, când totul în jur e o negură veşnică, nu pune punct, pune doar o virgulă şi mergi mai departe. Când crezi că Dumnezeu nu te aude, sau nu te ajută, fă o pauză, opreşte-te o clipă şi stai cu El de vorbă, prin rugăciune, deci nu pune punct, pune doar o virgulă a răbdării şi cu siguranţă o să auzi glasul Lui.
Când farmecul lucrurilor şi frumuseţea vieţii nu e la tine în suflet, nu pune punct, ci doar o virgulă şi apoi caut-o mai departe, în lucruri şi chiar în suferinţă pentru că frumuseţea divină o găseşti mult mai profund în acele momente.
Ai avut adesea impresia că eşti singura persoană nedreptăţită şi vrei să nu mai lupţi; nu pune punct, pune doar o virgulă a entuziasmului, gândeşte-te că cineva s-a jertfit pentru tine, pentru viaţa ta, pentru libertatea ta ca tu să poţi avea darul cel mai de preţ dat omului – viaţa.
Ai avut, ca şi mine, unele îndoieli cu privire a adevărata credinţă; şi, ei bine, nu deznădăjdui, caută-L pe Dumnezeu în toate, pentru că toate au fost create de El; caută-L în iubire, pentru că din iubire au luat toate fiinţă; caută-l în oameni pentru că sunt după chipul Său; caută-L în cântecul fermecător al păsărilor, pentru că în inocenţa lor poţi găsi o frântură din frumuseţea divină; caută-L în rugăciune, caută-L în sufletul tău şi vei avea o mare bucurie când îl vei regăsi, deci nu pune punct, ci doar o modestă virgulă a căutări.
Când crezi că ai ajuns la sfârşitul vieţii şi clipele se scurg prea repede una după alta, când crezi ce e inutil să mai trăieşti cu perii cărunţi şi trupul neputincios, când crezi că totul s-a terminat, nu pune punct, pune doar o virgulă, … da, o virgulă, pentru că după această vremelnică trăire urmează una veşnică, mai frumoasă şi dumnezeiască, de aceea nu pune punct, ci doar virgula trecerii în transcendent.
Punctul nu ne caracterizează, el este un final, un final frumos sau tragic, dar este un final, noi punem virgule pe tot parcursul vieţii noastre şi vom vedea că timpul nostru nu e o poveste cu multe şi mărunte propoziţii pline de puncte, ci o frază minunată cu frumoase virgule. Deci pune virgula speranţei în locul punctului deznădejdii şi bucură-te de tot
ce-ţi poate oferi luna lui august.