Schitul Tămand, aşa cum îl văd eu: Firesc!

După patru kilometri din cochetul şi drăguţul orăşel Ineu, sau, mai pitoresc: cu trenul Halta Tămand (mă rog, trebuie să fi un pic sportiv, ca să reuşeşti să cobori!) se află schitul Tămand. Trenuri vin şi pleacă mereu de la poarta schitului asemenea gândurilor noastre, ca un îndemn spre lume sau mănăstire. Alegerea ne aparţine şi asumarea ei.

Am ajuns la ora vecerniei – lumina lină…se revarsă cu generozitate peste curtea-livadă, strălucind peste merii în floare, ca o explozie în plină desfăşurare a primăverii! Concertul extraordinar de amurg, spre seară al păsărilor este dat în cinstea Sfintei Maria Egipteanca, a cărei prăznuire începe odată cu vecernia acestei sâmbete, ne încântă simţurile noastre sufleteşti aproape uitate în zgomotele oraşului de trăirile noastre. Aleei cu lalele multicolore, narcise alese şi zambile albastre urmate de trandafiri şi crini ne duc spre biserica de lemn: scopul locului.

Aici începe liniştea sau liniştirea…Toaca bătută blând, cu meşteşug de maica Elisabeta ne dă de ştire începutul şi bucuria sărbătorii. Atunci, parfumul merilor în floare, al primului cosit, a liliacului de la Icoana Maicii Domnului, amestecat cu tamâierea pe care părintele Ciprian o face cu multă dăruire dau ceva din nădejdea miresmei care trebuie să facă parte din minunăţiile Raiului. Peste tot, mult, mult cer albastru, mărginit de orizontul sub care domină mândri munţii Codru Moma, ceea ce sporeşte frumusetea locului! Aceasta este atmosfera de începere a slujbei…

Maici harnice, râvnitoare, venite din ţara de sus a Maramureşului, au adus cu ele aer de bucurie, curaj şi credinţa peste dulcea noastă somnolenţă ardelenească pe care o trăim şi curgem lin asemenea Crişului… ne-au arătat că se poate! Dintr-un loc care nu demult arăta părăsit, acum au făcut ceea ce trebuia să fie: mănăstire! Cu rugăciune, slujbe, muncă, grija de aproape şi alte nevoinţe şi osteneli ştiute doar de ele… dar vor intra prin „poarta cea stâmtă”!

Admosfera la care maica stareţă a pus început bun este firescul! Firesc este a primi oaspeţi cu atenţia şi dragostea cuvenită, firească este rugăciunea şi cântarea simplă şi clară – fară pretentii artistice, firesc este a ajuta aproapele, firesc este a gospodării muncind, firesc este a citi, a învăţa mereu… firesc este a face totul ca pentru Domnul! Aşa ştie, aşa face, aşa a învăţat ea de la maica ei, acolo în ţara Lăpuşului de unde a venit.

În liniştea serilor de la Schitul Tamand, când luna îşi trimite razele pentru a lumina locul, îngerii coboară pentru a ne aduce liniştea de Sus pentru că au unde! Dimineţile sunt pline de farmecul începuturilor şi miresmele bucuriei, păsările îşi cântă desavârşit pentru a se chema între ele când răsare soarele, pentru a ne lumina zilele şi sufletele. Munţii par mai aproape în lumina răsăritului, oare aud toaca? Maicile încep ziua rugându-se în biserica – atât de prietenoasă, se roagă pentru noi…

„Veniţi şi vedeţi!” Mai greu este a pleca din asemena loc binecuvântat!

Recomandările redacției