A mai trecut un an. A trecut și anul 2018, anul în care românii au sărbătorit 100 de ani de la Marea Unire. De trei zile am pășit în noul an 2019. Aruncând o privire la ceea ce s-a întâmplat în anul în care ar fi trebuit să fim mai buni, mai uniți, mai umani, mai demni, mai…, mai…, mai…, nu pot să nu remarc că, în afară de faptul că am îmbătrânit cu un an, nu am reușit să fim ceea ce ar fi trebuit. Nu am fost nici mai buni, nici mai uniți, nici mai umani, nici mai demni, dar am fost în schimb mai încrâncenați, mai dezbinați, mai plini de ură și mai lipsiți de demnitate ca niciodată. Ajunge să aruncăm doar o privire asupra clasei politice care se află la butoanele țării și ne dăm seama de ce anul 2018 a fost un an ratat mai din toate punctele de vedere. Și din păcate, clasa politică nu s-a schimbat, după cum nu s-au schimbat nici cei care ar fi trebuit să înțeleagă, măcar în anul Centenar, că ar fi trebuit să îngroape securea războiului. Și mă refer aici atât la liderii Puterii, cât și la cei ai Opoziției. Dar n-a fost să fie, după cum n-a fost să fie ca România să fie guvernată bine în mai toți anii de după Revoluție, dar asta este o altă poveste.

Am întrecut în nou an cu multe speranțe. Fiecare dintre noi își dorește ca 2019 să fie un an mai bun. Și nu doar în plan financiar. Este vorba și de respectul cu care ne tratăm între noi, respectul cu care suntem tratați atunci când ne lovim de instituțiile statului, dar și de respectul de care are parte România în lume. Or, în ultimul timp, ca urmare a bâlbâielilor guvernamentale, și când spun bâlbâieli, mă refer la acest termen atât la propriu, cât și la figurat, imaginea țării a cam avut de suferit. Nu că Opoziția nu ar fi avut partea ei de vină.

Acum, România a preluat președinția Consiliului Uniunii Europene, ceea ce ne face și mai vizibili, atât cu bunele, cât și cu relele noastre. Să sperăm că în cele din urmă nu ne vom face de râs și vom reuși să tragem câteva foloase de aici. Că și așa România e privită ca fiind o țară de rangul al doilea în Uniunea Europeană. Măcar să fim o țară de rangul al doilea care își îndeplinește cu capul sus obligațiile formale și reușește, pe ici pe colo, să mai tragă spuza și pe turta sa.

În ceea ce privește situația din municipiu și județe, ce să vă spun? Că ar fi bine să avem drumuri mai bune? Da, ar fi bine. Că ar fi bine să avem un municipiu mai curat, iar clădirile istorice să nu ne cadă în cap, bucată cu bucată, atunci când trecem pe lângă ele? Da, ar fi de dorit. Că ar fi bine să se rezolve problema locurilor de parcare sau măcar să se facă pași vizibili în această direcție? Da, ar fi. Și ar mai fi extraordinar de bine dacă locuitorii care încă se încălzesc în sistem centralizat nu ar mai aștepta cu groază facturile…

Ar mai fi multe de spus, dar spațiul destinat acestor rânduri este totuși limitat. În încheiere aș vrea totuși să urez tuturor cititorilor, colaboratorilor și tuturor arădenilor un călduros „La Mulți Ani!”

Recomandările redacției