Neregulile petrecute în pădurea de la Somoş au fost prezentate de nenumărate ori în ziarul nostru, fără ca autorităţile competente să ia până acum vreo măsură concretă împotriva celor care se fac vinovaţi. În încercarea de a-şi găsi dreptatea, reprezentanţii Asociaţiei de Vânătoare „Lazăr Hunting” au început să facă o serie de demersuri, în condiţiile în care gardul electrificat ridicat pentru a împrejmui pădurea aduce grave prejudicii faunei din zonă. Astfel, într-o primă fază a fost depusă o sesizare la Agenţia pentru Protecţia Mediului Arad.
„Asociaţia «Lazar Hunting», în calitate de gestionar al fondului cinegetic nr.26 denumit Somoş, prin prezenta vă adresăm rugămintea să dispuneţi verificarea modului prin care R.N.P.Romsilva, Directia Silvica Arad, prin Ocolul Silvic Chişineu-Criş a efectuat o împrejmuire cu gard de sârmă a pădurii Somoş, fiind prevăzut şi cu fir electric. Aceste aspecte aduc grave prejudicii asociaţiei noastre din punct de vedere cinegetic, fiind distrus habitatul natural necesar perpetuării speciilor cinegetice existente. Totodată vă rugăm să dispuneti verificarea tuturor avizelor eliberate de către unitatea dumneavoastră şi dacă acestea respectă normele de mediu privind protecţia speciilor cinegetice, dacă fac referire la modul în care s-a realizat îngrădirea rerspectiv gard de sârmă şi fir electric”, se arată în sesizarea depusă de Lazăr Hunting.
Din informaţiile pe care le avem, angajaţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului au fost foarte surprinşi când au aflat că Direcţia Silvică a construit un gard electrificat într-o zonă care face parte dintr-un Sit Natura 2000, asta cu atât mai mult cu cât, în acordul de mediu dat iniţial, şi care a expirat înainte de începerea lucrărilor la gard, nu era permis acest lucru.
În răspunsul primit de la APM de reprezentanţii „Lazăr Hunting” se arată că sesizarea trimisă a fost redirecţionată către Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean Arad, Direcţia Silvică Arad, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor. Poate că acum, când fostul senator Ilie Sârbu, socrul fostului premier Victor Ponta nu mai are nicio influenţă la Ministerul Mediului, pentru a-i proteja pe Adam Crăciunescu, directorul demisionar al RNP „Romsilva” şi pe Teodor Ţigan, actualul director al Direcţiei Silvice Arad, lucrurile vor începe să se mişte.
Un acord de mediu expirat
Ziarul nostru a tras nenumărate semnale de alarmă cu privire la situaţia de la Somoş, unde Direcţia Silvică a defrişat arborii situaţi la marginea pădurii, pentru a face loc unui gard, construit cu încălcarea mai multor prevederi legale şi în lipsa unui acord de mediu valabil. Construirea gardului a început cu toate că acordul de mediu era expirat, iar în decizia de încadrare emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului în 22.02.2011 se arăta negru pe alb că se dă undă verde pentru complex numai dacă „nu se vor executa tăieri de arbori în vederea realizării investiţiei”. Pe de altă parte, avocaţii celor care luptă împotriva celor întâmplate acolo vorbesc despre săvârşirea unei infracţiuni de fals, infracţiune comisă pentru a justifica preluarea administrării fondului cinegetic din pădurea cu pricina de către Direcţia Silvică Arad. Din informaţiile noastre, conform contractului nr. 101 de predare a fondului de vănătoare nr. 26 Somoş, operaţiunea de predare s-a realizat pe data de 26.06.2011. La vremea respectivă, în fişa în care era trecută suprafaţa neproductivă din punct de vedere cinegetic figura suprafaţa de 32 de hectare, din totalul de 10.242 de hectare. Cele 32 de hectare reprezentau drumurile naţionale, judeţene şi calea ferată care traversează fondul de vânătoare. Pentru toate celelalte suprafeţe se plătea redevenţa datorată statului şi proprietarilor terenurilor. Conform unor date publicate pe internet în 2013, fişa cu privire la suprafaţa neproductivă din punct de vedere cinegetic era modificată, de data aceasta apărând o rubrică nouă, cu o suprafaţă de 714,3 hectare neproductivă din punct de vedere cinegetic, exact suprafaţa singurei păduri de pe raza fondului de vânătoare, unde figurează Complexul de Vănătoare Somoş, care are autorizaţia nr. 29/216577/24.03.2011.
În urma solicitării avocaţilor care se opun, pe bună dreptate, construirii ţarcului, solicitare adresată Inspectoratului Teritorial pentru Regim Silvic şi Vânătoare Oradea în vederea prezentării oficiale a structurii suprafeţei neproductive cinegetic, instituţia cu pricina a refuzat în primă fază comunicarea acestei informaţii. În aceste condiţii, avocaţii au solicitat instanţei să oblige ITRSV să transmită documentul solicitat. Surpriză însă. A apărut o altă fişă a fondului de vânătoare, în care apare o rubrică care nu exista anterior, cu menţiunea „lipsea din fişă la data preluării fondului”. Astfel, cei care s-au opus construirii ţarcului susţineau că nu mai trebuie alte dovezi cu privire la falsul comis. Există astfel dovada clară că în momentul preluării fondului de vănătoare de la Direcţia Silvică nu exista acordul gestionarului pentru construcţia gardului, construcţie care nu se poate realiza fără acordul acestuia. Astfel, s-a făcut o plângere penală pentru fals şi uz de fals, silvicultorii fiind acuzaţi că „au modificat acte oficiale pentru a putea obţine în mod fraudulos dreptul de a realiza acest complex de vânătoare.”
Potrivit vânătorilor, îngrădirea unei păduri protejate, cum e cea de la Somoş, este o adevărată crimă. Acolo trăiesc specii de vânat mare, cerb lopătar, cerb carpatin, mistreţ, pentru care pădurea reprezintă singurul refugiu de pe acel fond.
Defrişări masive şi sute de păsări moarte
De menţionat că pentru ca ţarcul să poată să fie construit s-au făcut defrişări masive, ilegale, după cum susţin cei care se opun investiţiei, arborii fiind îndepărtaţi cu tot cu rădăcină, în încercarea de eliminare a tuturor probelor cu ajutorul lamei buldozerului. „Ne întrebăm cine şi-a permis să facă defrişări într-o pădure de protecţie, Sit Natura 2000, pe o lungime de 15 kilometri şi o lăţime cuprinsă între cinci şi zece metri, pentru a putea amplasa acolo un gard electrificat? Din cauza acestui gard au murit sute, dacă nu chiar mii de păsări, iar animalele care aveau habitatul în pădure şi au rămas în afara acesteia după ridicarea gardului produc numeroase pagube agricultorilor din zonă. De asemenea, calul unui sătean din Ţipar a avut serios de suferit, după ce a atins gardul. Animalul şi-a revenit abia după un tratament de trei-patru săptămâni, la un cabinet veterinar din Sintea Mare”, susţin cei care se opun proiectului.
