Foştii torţionari, care au distrus sute şi sute de vieţi în închisorile comuniste, încep să fie daţi în vileag unul câte unul. Potrivit presei centrale mai sunt încă în viaţă 35 de indivizi care trebuie să plătească pentru faptele lor. După Alexandru Vişinescu, Ioan Ficior, Florian Cormoş şi  Iuliu Sebestyen, decedat între timp, a venit vremea lui Constantin Istrate, fost locţitor al comandantului Coloniei de Muncă de la Oneşti şi locţitor al comandantului Penitenciarului Gherla. Ieri, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Ro­mânesc a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începerea urmăririi penale împotriva acestuia, pentru crime împotriva umanităţii. Ajuns la 88 de ani, Istrate este locotenent-major în rezervă şi a rămas în amintirea multor deţinuţi prin sadismul cu care îi trata.
Deşi, din punctul meu de vedere acţiunea demarată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc vine cam târziu, mulţi dintre torţionari rămânând după Revoluţie să se bucure de pensiile „nesimţite” oferite de statul comunist, iar unii dintre ei au murit fără a fi traşi la răspundere. Pe de altă parte, mi se pare cum nu se poate mai corect ca şi gardienii din puşcăriile şi lagărele gestionate de cozile de topor ale comuniştilor să fie trataţi la fel ca persoanele de aceeaşi teapă care s-au ocupat de lagărele naziste. Modelul israelienilor, care îi caută pe călăii bunicilor şi părinţilor lor şi în gaură de şarpe este cum nu se poate mai potrivit în cazul acestor specimene, ajunse la vârsta senectuţii, fără să plătească pentru crimele săvârşite şi pentru destinele distruse. Mai mult, ar trebui ca acest model să se aplice şi foştilor lideri politici din cadrul PCR, care au comandat aplicarea unor măsuri barbare, împotriva adversarilor politici, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul membrilor de frunte ai Partidului Naţional Socialist. Am mai spus-o şi o mai spun o dată, nu ştiu ce s-ar întâmpla dacă s-ar face o comparaţie între victimele făcute de nazişti şi cele făcute de comunişti, pentru că aceştia din urmă au torturat şi au omorât mult mai mulţi oameni decât foştii lor aliaţi. Astfel, dacă nazismul a fost aruncat afară din istorie pe uşa din dos, fiind scos în afara legii, la fel ar trebui să se întâmple şi cu comunismul, pentru a fi învăţătură de minte pentru toţi cei care au de gând să folosească metode similare în lupta politică. Din păcate însă, într-o ţară în care puterea a fost preluată la început de Ion Iliescu şi predată, cel puţin la nivelul al doilea, unor urmaşi ai nomenclaturiştilor de ieri, acest lucru este puţin probabil.

Recomandările redacției