Trecerea timpului și apropierea  celor două rânduri de alegeri din acest an au dus la creșterea temperaturii alianței de guvernare, până aproape de punctul critic. În plus, schimbarea garniturii de miniștri libe­rali, precum o linie întreagă la hochei, pare să fi încâlcit și mai mult lucrurile. Ba mai mult, trei dintre cele patru partide aflate în USL s-au decis să treacă pe… dolar, adică  au format USD.  O alianță pentru alegerile europarlamentare din mai. Lucru care se știa însă de mai multă vreme și anume că liberalii și social-democrații vor merge pe liste separate. Ce nu se știa însă, s-a întâmplat în zilele din urmă. Trecerea lui Chițoiu la… munca de partid, altfel spus la umbră, l-a scos din nou pe Klaus Iohannis în prima linie. Numai că lucrurile nu se întâmplă atât de simplu pe cât ar fi de normal având totuși în spate o imensă majoritate parlamentară. Ba chiar din contră, devin de la oră la oră mai cufundate în ceaţă. Tonul l-a dat premierul Ponta, care așa periodic, cam la trei luni de zile, se  confruntă cu o problemă de orientare. Sau dacă vreți este inadecvat. Le potrivește precum nuca în perete. Și acum, neavând pesemne alte probleme de rezolvat le crează singur. Cum ar fi aceea că la un Guvern și așa stufos numeric, ar mai fi vrut să atașeze patru vicepremieri. Tot jocul a fost făcut pentru Partidul Conservator, în speță  pentru  Daniel Constatin şi poate şi pentru a-l mai estompa pe Iohannis între ceilalţi trei. Iar asta le-a făcut așa în dulcele stil clasic românesc: hai că dacă le-am acceptat toate propunerile de miniștri, precis n-au să zică nimic dacă le strecor ceva la semnat, așa genul… la grămadă.  Numai că  Ponta a primit un  „baros” în moalele capului. Reacția liderului PNL, Crin Antonescu, a fost vehementă:  „Nu are nicio explicaţie ca PC să ofere şi el un vicepremier aşa cum oferă PNL şi oferă PSD. Deschis o spun, asta ar însemna un soi de inflaţie, o devalorizare a funcţiei vicepremierului în acest Guvern, şi nu se poate ca noul Guvern să debuteze prin intrarea în funcţia de vice­premier de mână a lui  cu Daniel Constantin. Aşa ceva nu se poate. Așadar s-a ajuns într-o mică mocirlă politică, dar cu o tracțiune  4×4 va scoate mașinăria din mizerie. În orice caz, nu s-a făcut economie de mijloace plastic, mai mult sau mai puțin contondente între cei doi lideri. Ponta a dat una din capitolul „Mircea fă-te că lucrezi sau „Eu am foarte multă treabă, iar dânşii au foarte mult timp”. Iar Antonescu din categoria: „Încă una, băiete!”, adică „Nu eu, a doua zi după o victorie copleşitoare, m-am dus să închei pact cu Traian Băsescu. Nu eu, a doua zi după ce şapte milioane jumătate de români au votat într-un fel, m-am dus să-mi dea Barroso lista de comenzi ca la chelneri”.  Iar premierul a trebuit să iasă marţi, singur, să explice ce, cum  şi când va intra  Guvernul remaniat în pâine. Iar ca să-i ţină isonul, Liviu Dragnea a ieşit, ieri, cu: „dacă PNL vrea să iasă de la guvernare, e bine să o spună. Nu putem să stăm cu Guvenul blocat până când se hotărăsc liberalii”.  Relaţia din acest patrulater al puterii este într-o continuă dinamică, într-o geometrie variabilă. Până la urmă, Klaus Iohannis cu o francheţe germană a sintetizat situaţia cel mai bine: „Nu putem să ne facem că nu vedem că ceilalţi trei încep jocul lor propriu”, făcând referire la USD. Un joc care pare că-şi schimbă re­gulile asemenea unui avion cu aripi cu geometrie variabilă…

Gabriel Constantinescu

Recomandările redacției