Ghioroc. Un FestVin al culturii

Şi am fost şi la Ghioroc. Unde, pe condiţiile noastre, am crezut că încercăm să culturalizăm oamenii. Să încercăm să îi aducem mai aproape de Păstorel decât de păstorit. Să încercăm să îi convingem că vinul are o cultură, intelectual vorbind, mult mai mult decât cultura vinului. Să încercăm să explicăm că viniviticultura, şi vitivinicultura, fac parte integrantă din acest judeţ. De fapt, să vorbim despre oameni, nu despre cei care împing tava. Pentru  cei care o fac în mod normal şi tradiţional, am tot respectul…
Repet, am fost la Ghioroc. Acolo unde am crezut că, fiind un eveniment crescut şi dezvoltat de Centrul Cultural Judeţean, vorbim de cultură. Nu de manele, nu de pseudo-folclor, ci de cultura vinului şi a arădenilor.
M-a întâmpinat o cultură de cort şi ringhişpil, de langoş şi hot-dogi, de vin fă­cut şi contrafăcut, de entuziasm rural şi nedeie, sau cum vreţi să denumiţi sărbătorile locale. N-a fost absolut nici o pro­blemă, poate doar un pic de contradicţie între aşteptare şi acceptare. Dar…
Din păcate, am întâlnit la prima staţie a Festivalului Vinului din Podgorie, o pleiadă de politicieni. Nu discutăm culoarea lor politică. Nu îmi permit să discut nici măcar culoarea lor intelectuală. Nu vreau să discut nici măcar de culoarea lor uma­nă, ci încerc să expun faptul în sine.
Vreau să beau un vin sec! Dacă vreau să îl beau, îmi doresc  să îl şi vorbesc, cum zice poporul. Dar de ce dracu’ trăbă să-l beau lângă nişte puliticieni care-mi spun cât de proastă ar fi viaţa fără ei, care-mi vorbesc despre cât de mult ne ajută (!?) care, defapt beau vinul pe taxele şi impozitele noastre.
Îmi doresc un festival al vinului mai curat. Şpriţul, dacă vreau să-l beau, e cu apă minerală de la mine. Nu gargară din zona politică. Nu ne dorim, cred că domniile voastre sunteţi în asentimentul meu, să bem un vin însoţit de foarte multe „ingrediente” politice. Aş vrea, şi-mi permit cel puţin în limbajul  tutuismului, să beau „per tu” cu oricine de la masă, fără a fi sictirit cu tot felul de populisme politice.
Am văzut la Ghioroc politicieni care au venit pentru ca să fie văzuţi, nu să vadă. Am văzut politicieni care se vroiau pozaţi, care se vroiau văzuţi, care se vroiau identificaţi. Mi-e drag de ei la fel de mult cum mi-e dragă bormaşina vecinului meu la două noaptea în timp ce o pup pe Halep pe ecran. Nu o să dau nume în acest articol pentru că mi-e drag şi Calimente, mi-e drag şi Tripa, mi-s dragi şi cei care au fost prezenţi prin reprezentanţi (ceau Ghiţă Falcă). Mi-s dragi toţi.
Oameni buni, mi-am dorit un festival al vinului pentru vin, pentru celebrarea nopţii „suretiului” pentru oamenii care culeg strugurii, pentru oamenii care îi calcă. Pentru însăşi oamenii care trăiesc în Podgorie şi respectă aceast mod de viaţă devenit tradiţie. Nu mi-am dorit politicieni decât în măsura în care vor să respecte mult mai mult decât au tendin­ţa să fie băgaţi în seamă. Noi, cei din administraţie, cei din politică, trebuie să înţelegem că dacă tot tocăm banii publici, măcar să o facem în asentimentul celor care an de an fac rând să plătească taxe şi impozite tocmai pentru a finanţa astfel de evenimente.