Ce credeți că ar trebui făcut pentru aurolacii din zona gării?

În timpul zilei sau după lăsarea întunericului, indiferent de anotimp, acești oameni cu pungile la gură îi întâmpină pe trecători pașnic, precum o normalitate stradală a secolului XXI. Acești sărmani formează o comunitate. Majoritatea cetățenilor sunt de acord că ar trebui fă­cut ceva în privința aceasta, haideți acum să vedem câteva dintre propunerile lor:
„Trebuie cărați de aici. E cam urâtă zona aceea. Seara dacă treci pe acolo te întâlnești des cu ei și dacă sunt sub influență devin și agresivi, am văzut cazuri în care au fost agresivi cu femei singure.” – T.P., 19 ani
„Ar trebui să se facă o casă unde să se dea de lucru, să difuzeze niște filme educative, cumva să îi atragă prin ceva și să îi învețe că există și o altă lume. Să le dea de mâncare dar să îi pună și la muncă. Sunt mulți și la Oradea pentru că ei se plimbă și se cunosc între ei. Sunt chiar și periculoși, uneori. Să mai renunțe nenorociții ăia de politicieni la pensiile lor speciale.” – Mariana Crișan, 62 ani
„Luați și duși la un centru, doar că nu vor ei. Spălați, hrăniți, băgați la lucru și îngrijiți, iar ei să își vadă de treaba lor nu doar cu punga și pe stradă pentru că degeaba alții le oferă dacă ei nu se țin. Eu stau la centru, acolo pe Udrea. Am stat și noi pe stradă dar am văzut că e prea frig, toți boschetarii ne bat și ne iau banii.” – Dani, 14 ani
„Eutanasiați, sincer. Am vorbit cu cineva din poliție și mi-a spus că nu sunt din Arad nici unul pentru că au fost luați la întrebări. Au fost duși și la centru dar nu stau. A spus că trebuie să existe o soluție pentru că e poarta de intrare în oraș pentru că e gara, aeroportul. De exemplu la restaurantul cinci colțuri tu mănânci iar ei sunt cu punga pe la geamuri. Penibil, oricum. La fel și la București. Prin frică s-ar putea face, un fel de comunism, dar comunism pozitiv pentru că la noi așa merge dacă știe omul de frică.” – Cristian Berar, 42 ani
„Crezi că ăștia se lasă? S-au învățat cu stilul ăsta de viață și cu drogul. Sunt vagabonzi și le place să doarmă pe stradă. Nu mai judecă corect. Uite și noi suntem învățați aici la casino și poți să îmi zici să nu intru că tot intru. Crezi că nu aș vrea să mă las? Îmi bat joc de mine și de viața mea, dar nu pot, până nu bat butonul ăla, nu pot! Când nu mai am bani sunt mai liniștit, sunt altfel de om. Dacă nu vin aici mă cert cu femeia. Ei nu mai simt nici frigul, nici foamea. Și în alte țări sunt, nu doar aici.” – Sandu, 68 ani.
Claudiu Mariș

Recomandările redacției