Pentru că sălile de teatru sunt tot mai rar vizitate, am vrut să aflăm cât de des merg arădenii să vadă piesele de teatru puse la dispoziția lor.
„În copilărie mergeam cu școala, erau excursiile noastre preferate pentru că acum câțiva ani nu chiar toată lumea ajungea la teatru, mai ales copiii cum eram noi. Atunci mi-a plăcut și de dragul acelor amintiri am mers de curând la o piesă de teatru și am rămas puțin dezamagită. Eu sincer înțeleg și apreciez eforturile pe care le fac actorii, dar piesa la care am fost eu a avut doar vreo 3 persoane pe scenă și îmi dădeau senzația că nici ei nu se distrează prea tare. Vreau să încerc să găsesc o piesă cu actori tineri, cu mai multă acțiune și să îmi schimb părerea despre ce am văzut ultima oară. Sincer, aștept să vină câțiva actori cunoscuți ca să îmi stârnească iar interesul pentru teatru, sau măcar să aud o recomandare bună și care să mă facă din nou curioasă, poate așa o să reușesc să îmi fac un obicei din mersul la teatru pentru că e un mod relaxant de a-ți petrece timpul liber”, povestește Otilia, 42 ani.
„A trecut cam un an de la ultima piesă de teatru văzută, dar mi-ar plăcea să mai merg. Am avut o experiență super, totul a fost mai frumos decât mă așteptam. Singurul lucru care pot spune că nu mi-a plăcut a fost că am stat mai bine de două ore în picioare pentru că s-a desfășurat în sala mică. În primă instanță nu am vrut să merg, dar erau câțiva colegi care jucau în piesă și m-au invitat și pe mine să văd rezultatul muncii lor. Am ajuns acolo și am rămas plăcut surprinsă când am văzut o sală plină de adolescenți, actori tineri care au transmis exact ce trebuia și care m-au făcut să trăiesc piesa odată cu ei. O foarte bună organizare scenică și foarte multă energie, nu credeam că poate să îmi placă așa mult la teatru. Regret că nu am mai fost, dar sunt convinsă că o să încep să merg cât de des pot”, spune Alexandra, 20 ani.
„Eu merg la teatru nu des, dar cu fiecare ocazie pe care o am. Îmi place tot, fiecare piesă, atmosfera, publicul, suspansul pe care îl simți fiind atât de aproape de cei care joacă în scenetă. Pentru mine e ca și cum m-aș rupe pentru câteva ore de realitate, mă relaxează să fiu acolo și aș alege o piesă de teatru în devafoarea oricărui film. Păcat că nu mereu e sala plină, sper să inceapă și tinerii să meargă mai des, e ceva frumos de care te poți bucura aproape pe gratis și așa încurajezi și oamenii talentați ai Aradului”, zicea Maria, 49 ani.
