Tuturor ne plac concediile și momentele de relaxare, în care luăm o pauză de la viața de la locul de mun­că. Pentru fiecare dintre noi, acest moment de relaxare înseamnă alt­ceva, pentru unii o călătorie planificată în detaliu, iar pentru alții bucuria momentului. Am fost curioși să aflăm dacă, arădenii își plănuiesc din timp călătoriile sau dacă preferă drumeții­le spontane.
„Mie, personal îmi plac lucru­ri­le spontane, așa că îmi place să-mi surprind atât prietenii cu o idee de a pleca undeva, cât și pe mine. Reușesc să fac posibile drumețiile spontane, pentru că am un borcan în care pun zilnic câte cinci lei, ast­fel el se umple destul de repede. Când îmi vine cheful de o mică aventurare undeva, scot bănuții din borcan și văd dacă îmi ajung sau nu. În general îmi ajung pentru că, mergând des să vizitez di­ferite locuri, am grijă să aleg cele mai ieftine variante. Dacă merg atât de des, nici nu mă interesează confortul, fiindcă confort am în propria mea locuință, dacă merg altundeva, scopul meu este să văd cât mai multe locuri noi, nu să am cea mai comodă saltea pe care să dorm. Am avut cazuri în care am dormit în cort, aceasta fiind una dintre cele mai frumoa­se amintiri ale mele. Altădată, am mers într-un grup mai mare, alcătuit din opt persoane, așa că am închiriat o rulotă. Astfel am rezolvat printr-o singură lovitură și transportul și cazarea, ba mai mult decât atât, am și reușit să vizităm mai multe locuri, pentru că ne puteam deplasa cu o mai mare ușurință”, zice Cristian, 27 ani.
„Până la o vârstă sunt foarte frumoase plecările spontane cu prietenii, dar de când încep să apară copiii nu prea îți mai poți permite așa ceva. În tinerețea mea obișnuiam să plec, fără să îmi dau seama, la mare. Mă suna un prieten să mă invite și să îmi spună că avem trenul în trei ore, ceea ce era de ajuns să fac un duș și să îmi pun câteva haine într-o geantă. Acum, de când au apărut copiii, nu poți doar să arunci niște haine într-o geantă și să pleci. O văd pe soția ce stresată e să nu uite să pună ceva în bagaj, pentru că copiii sunt mici, au unu și trei ani. Poate după ce mai cresc ur­mează să fie mai ușor, cu bagajul cel puțin, dar mai greu cu moftu­rile de copil, că ei nu vor să mear­gă acolo. În momentul de față ne interesăm din timp de cazare, să fie ceva și pe placul celor mici. În schimb, cu transportul ne este mult mai ușor, fiindcă am hotărât că ne e mult mai ușor să călătorim cu mașina personală. Astfel, pu­tem să ne oprim când vrem noi”, spune Horațiu, 35 ani.
Sorina Dragomir

Recomandările redacției