Glasul arădenilor: Se mai citesc cărţi în ziua de astăzi, când ne inundă internetul?

0
136

Arădenii sunt socotiţi şi recunoscuţi, precum şi ceilalţi locuitori ai Vestului României, ca nişte avizi cititori de carte. În Arad fiinţează una dintre cele mai active filiale ale Uniunii Scriitorilor din România, filială care prin manifestările sale aleatorii sau planificate, locale sau naţionale, reuşeşte să atragă spre carte foarte mulţi cititori.
Pentru a vedea dacă cele spuse mai sus se şi regăsesc în realitate, am ascultat vocea străzii, cel mai veridic puls al realităţii: se mai citeşte în ziua de astăzi carte de literatură, au ba?
„În tinereţe am citit foarte multe cărţi. Mai ales din Colecţia «Cartea Rusă», că aşa era pe atunci. Îmi aduc aminte că mi-a plăcut foarte mult cartea «Ceaşca albastră» de Arkadi Petrovici Gaidar şi «Timur şi băieţii lui» cred că tot de el, de Gaidar. Apoi am citit «Moromeţii» de Marin Preda şi multe altele care ne-au cerut la şcoală, la Chereluş. După ce m-am măritat n-am mai citit că a trebuit să am grijă de copii. Acum că-s pensionară aş mai citi, dar nu mă lasă ochii, nu prea văd“ ne-a mărturisit Elena Pe­truţean, de 71 de ani.
„Lasă-mă domnule în pace! De citit cărţi îmi arde mie? Ţara arde şi baba se piaptănă! Nu vedeţi ce-i în ţară cu cei din politică, că se mâncă unii pe alţii ca câinii. Da, am citit cărţi în tinereţe, că ne trebuia la şcoală. Acum am învăţat să butonez şi io pe calculator, de se supără a mea, nevastă-mea vreau să zic“, îşi descarcă năduful Vasile Tătar, 56 de ani.
„Cărţi pe format print, pe hârtie, nu prea citesc, n-am timp. Pentru şcoală găsesc rezumatul cărţilor pe care ne obligă să le citim, pe internet. E foarte eficient. Dar am doi colegi de clasă cărora le place să citească romane: nişte ciudaţi! Şi te rog nu-mi cere mai multe, că nu-ţi dau“, ne spune un tânăr care nu ne-a dat nici măcar iniţialele numelui său.
„Da, citesc cu plăcere cărţi, chiar mi-am format o bibliotecă personală, acasă. Îmi plac clasicii universali, dar şi scriitorii români contemporani. Frecventez manifestările culturale şi literare, chiar cunosc câţiva scriitori de la Arad, pot spune că suntem chiar prieteni, cum ar fi Ion Mierluţiu şi Horia Ungureanu. Îmi permit să cred că deşi au apărut foarte multe cărţi în format electronic, cartea de hârtie nu va dispărea. Nimic nu poate înlocui mireasma cernelii tipografice, plăcerea de a-ţi muia degetul şi de a răsfoi o carte de Dostoievski, bunăoară. Ceea ce cu cărţile în format electronic – cu ziarele on-line de asemenea – nu se poate. Părerea mea este că plăcerea de a lectura se formează de pe băncile şcolii şi din familie“, şi-a exprimat opinia Nicolae Mihuţ, 47 de ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.