În condiții normale, adică cu variante la nivelul defensivei, Alin Gligor nu ar fi trebuit să joace sâmbătă, în returul barajului de promovare cu Dunărea Călărași. Experimentatul fundaș central făcuse doar trei antrenamente la intensitate maximă de la revenirea în circuit după acea ruptură fibrilară din finalul partidei cu Gaz Metan, dar a dus la bun sfârșit cel mai important meci al sezonului. „Nici eu nu știu cum am terminat cele 120 de minute, cred că datorită pu­blicului. Adrenalina e cea care m-a ținut în viață, ca să spun așa. Am avut crampe din minutul 60, ne-a fost și mai greu după eliminarea lui Manea și pentru că am întâlnit o echipă foarte bună de la mijloc în sus. Nu cred că Dunărea ne-a subestimat, la fel au jucat și acolo, pe contre, dar astăzi, cu ajutorul publicului, ne-am autodepășit“, a spus „Tsunami” imediat după ultimul fluier al partidei cu Dunărea Călărași.
Gligor este, poate, printre puținii utiști care au mai avut parte de o asemenea susținere din tribune, dar a ținut să sublinieze importanța spectatorilor. „Am mai evoluat împotriva lui Poli, pe vechiul stadion, cu o atmosferă asemănă­toare. Am retrăit-o astăzi, publicul  chiar ne-a împins de la spate, l-am simțit mereu alături de noi și am crezut în noi că putem obține un rezultat bun”, a adăugat arădeanul.
UTA a ajuns la 180 de minute de o promovare nesperată în primul eșalon fotbalistic, acolo unde Alin Gligor nu a ajuns să joace în cariera sa. „Din punctul meu de vedere, cred că se putea juca pe un teren neutru barajul cu Voluntari, de exemplu la Cluj. Acolo, am fi avut câteva mii de arădeni și cred că și clujenii alături de noi, dar asta este decizia Federației Române de Fotbal și trebuie să ne conformăm. Sperăm într-un rezultat bun, mai ales că nimeni nu ne dădea șanse după meciul tur de la Călărași. Dar, alături de acest public frenetic, am crezut în noi și acum ne bucurăm”, a încheiat utistul.

Recomandările redacției