Gloria Arad a împlinit 100 de ani. Crâmpeie dintr-un secol

Pe 24 august, la 14 de ani și 9 zile după ce aici se jucase meciul revendicat drept primul ce a urmat întocmai regulile, „într-o adunare extraordinară la care au participat 58 de membri fondatori, s-a hotărât constituirea „Clubului sportiv român Gloria”. Scopurile noului club erau notate într-un limbaj academic – „afirmarea tinerimii române, un demers de emancipare națională a populației române și prin mijlocirea educației fizice, nu numai prin cultură sau activități social-politice”.
Cu elita orașului în conducere
Actul era redactat de intelectuali de primă mână ai orașului, prinși de fiorul fotbalului: dr. George Crișan (avocat, ziarist, avea să ajungă secretar la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia), ales președinte, dr. Emil Veliciu, senator de Arad mai târziu, fiul patriotului și memorandistului Mihai Veliciu, Coriolan Lupșa, membru fondator sau Remus C. Moldovan, secretarul noului club, dar și primul antrenor – căpitan de la Gloria.
Datele sunt culese de profesorul Tiberiu Țiganu, care a aflat că Gloria a avut inclusiv reprezentant la Unirea din 1918, pe Sabin Moldovan.
De-a lungul primilor ani, în comitetul de conducere avea să se regăsească multe nume de prim-rang, în frunte cu Vasile Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Ioan Suciu, Iustin Marșieu, Romul Veliciu, toți parte din structura aleasă în 1920, care, printre altele, menționau dorința cea mai mare de a ajunge în proprietatea unui teren sportiv. Dorința s-a îndeplinit în 1923, când „comunitatea și primăria au pus la dispoziția clubului ceea ce va fi cunoscut sub numele de Arena Gloria”, se arată în primul volum din „O istorie ilustrată a fotbalului arădean”.
Vicecampioană națională, în 1930
În aceleași pagini se regăsesc repere din viața echipei de fotbal (clubul a avut mai multe secții, ca atletism, gimnastică, înot, tenis), începând cu titlurile de campioană districtuală din 1923, 1928, 1929, 1930 și 1931, care o trimiseseră la turneele finale din Divizia A.
Momentul de vârf e consemnat în anul 1930, când Gloria joacă finala campionatului național la București cu Juventus, pierdută cu 3-0 (2-0). Conduși de Virgil Economu, selecționerul României în mai multe rânduri, arădenii aliniaseră echipa: Deciu – Gh. Albu, Hustig, Cosma, Faur, Neteda, Munteanu, Igna, Marienuț, Tisza, Balli. La bucureșteni jucaseră Bacinschi – Deleanu, Georgescu, Șt. Wetzer, Vogl, Remeny, Dobo, Melchior, Rudi Wetzer, Raffinsky, Maior (din Anuarul Fotbalului Românesc (1909-1967).
A dat internaționali ai României
Ca multe cluburi din țară, Gloria avea să sufere mult după Al Doilea Război Mondial și preluarea puterii de comuniști. Titulatura i-a fost interzisă, fiind considerată „naționalistă”. A jucat sub numele „Progresul ICA”, păstrând tradiția gloristă, la care, pe lângă numele prezente în finala cu Juventus, au mai jucat fotbaliști importanți ai anilor interbelici, precum Ștefan Barbu (prezent cu România la Mondialul din Uruguay 1930), Gheorghe Bozgan (mulți ani președinte al Gloriei), Ioan Lupaș (campion cu Venus, internațional, vicepreședinte FRF în 1965-1967), Ion Șiclovan (internațional, membru în conducerea FRF, rector la IEFS București) sau Ștefan Dobra (în lotul lărgit al României de la Mondialul Italia 1934). Alți jucători importanți: Henegar I, Weichelt, Siboteanu, Drecin, Tudor, Pintea, Botău, Mladin, Caba, Lungurar, Duma, Munteanu, Boșneac, Volintir, Rohan
Câteva generații din a doua decadă
În „Asociația Județeană de Fotbal – 10 ani de existență”, apărută la Arad în 2001, regăsim încă trei titluri de campioană județeană pentru Gloria. Unul, în 1969-1970, în formula Berar – Pfeiffer, Neșcu, Szabad, Pecican, Țintoiu, Boldura, Leac, Kisso, Morar, Vesa, Andraș, Dehelean. Apoi, în 1970-1971: Zaban – Dehelean, Vass, Szabad, Neșcu, Pop, Boștină, Mereuță, Kisso, Gyenge, Dodean. Și din nou, în 1974-1975, cu Wesser – Torok, Tranculov, Corpas, Vass, Bondar, Mercea, Zoldhegy, Dobay, Andronic, Pfeiffer, Bodi, Bândea.
Tirsin, Malec, Cr. Moț, Crașovschi, Oros, Eftimie, Vidican, Vlad, Fâșie, Bârla, Bucur, Olteanu, Băd, Ungur, Giulău, Maier, Pop, Negrea, Flore, Tudose, Sfârlogia sau Petic făceau parte din generația prezentă sub comanda lui Gigi Cameniță și Bodnăraș Bizău în jurul anului 2000, pe când trupa galben-albastră era mereu în prim-planul D-ului arădean.
În 2005, condusă de Viorel Nistor și Marian Bâc, cu Mihai Petcuț antrenor, Gloria reușea ultima ei aventură în Liga a III-a, promovând cu lotul Bujor, Bălgrădean, Boiț – Vlad, Eftimie, Mihali, Militaru, Melnic, Cosmin Brândușe, Ciprian Brândușe, Ionel Petcuț, Ionele, L. Olariu, Copil, C. Olariu, Rad, Ionele, Panin II, Vulpe, Faur sau Guțu. Avea să retrogradeze în vara lui 2012.
Remember în Micălaca
Din 2009, clubul care împlinește, astăzi, 100 de ani a intrat sub patronajul lui Ion Sandu. Vechea-i arenă de la „Boul Roșu” n-a mai adus vreo bucurie fotbalistică de vreo 10 ani. Și nici nu va aduce prea curând, a fost destinată atletismului, deși s-ar putea juca și fotbal acolo, fără probleme. De când a fost scoasă din casa ei, Gloria s-a plimbat pe la Sînleani, Vladimirescu, Blănarul, Șega, iar acum e pe Telecom, pentru a doua oară. Sâmbătă, Liviu Ungur a chemat mai mulți foști jucători pe arena din Micălaca, pentru un meci al amintirilor.