Gornic: „Suporterii s-au răcit față de jucători și nu înțelegem de ce”

Mai mult ca niciodată, lotul „Bătrânei Doamne” a numărat în toamnă prea puțini fotbaliști din orașul nostru. Doar Monac, Sălăjan, Barabas și Gornic au buletin de Arad, acesta din urmă strângând nu mai puțin de 11 ani în „alb-roșu” la toate nivelurile. Fundașul central a început fotbalul în anul 2002 în Calea Aurel Vlaicu sub comanda lui Janos Csordas, după care a trecut prin mâinile lui Florin Voinea, Attila Papp și Dorel Mutică. De trei ani, Alex Gornic se află și în circuitul primei echipe și, chiar dacă nu a apucat să debuteze la nivelul ligii secunde, e îndreptățit să vorbească despre evenimentele începutului de an în Calea Aurel Vlaicu.
–  Alex, înainte de toate nu putem uita că te-ai numărat printre cei trei fotbaliști care au luat parte la reunirile comandate de Adrian Marțian…
–  Cel puțin încă un an și jumătate, eu am contract cu FC UTA SA, iar dacă cei din conducere m-au sunat să mă duc, m-am conformat. Dacă aveam contract cu domnul Trică era cu totul altceva.
–  Până la urmă, și restul colegilor tăi au trecut de partea cealaltă a baricadei, sau cel puțin nu și-au mai urmat fostul antrenor…
–  Se pare că și-au dat și ei seama că au greșit mergând pe mâna unui om care nu era tocmai ce părea. Luni dimineața, domnul Trică m-a anunțat că nu mai are nevoie de serviciile mele, dar, până la urmă, s-a dovedit că nu mai era nevoie de serviciile sale.
–  Simt că ești puțin supărat pe Eugen Trică…
–  Puțin dezamăgit. Mă gândeam că nu o să fiu titular meci de meci sau că nu voi apuca să joc prea mult, însă nici măcar la Motru, când mai avea un singur fundaș central apt, pe Ardelean, antrenorul a preferat să improvizeze cu fundași laterali. Asta e, a trecut, dar nu mi s-a părut corect la acea vreme.
–  Cred că te doare puțin că nu ai reușit să debutezi în eșalonul secund, deși de trei ani ești în circuitul primei echipe.
–  Poate nu sunt eu cel mai bun, cel mai deștept, dar întotdeauna  m-am antrenat la capacitate maximă, nu am refuzat munca. Oricum, în anul în care Roland Nagy a fost antrenorul UTA-ei, am prins de mai multe ori lotul decât în sezoanele ce au urmat, sub comanda lui Falub și Trică.
–  Te-ai gândit vreodată să pleci de la UTA tocmai pentru a juca mai mult?
–   Am avut oferte din ligile trei și patru, dar, după cum se știe, am îmbrățișat și cariera de arbitru, iar în Liga a IV-a nu aș putea să evoluez căci aș fi incompatibil. Altfel, probabil aș fi ales UTA II. La un moment dat, mă gândeam să plec în liga a treia, la o formație arădeană, dar mi-a fost greu să plec de la clubul pentru care mi-am dorit întotdeauna să joc.
–  Paradoxal, în primăvară, chiar dacă vei debuta în Liga a 2-a, se pare că nu o vei mai face pentru UTA…
–  Din păcate, decizia suporte­rilor ne-a dat puțin peste cap. Am simțit că s-au îndepărtat inclusiv de noi, jucătorii și nu înțelegem de ce. Nu avem nicio vină că mai suntem legați prin contract de club și ne doare acest lucru. Mai departe, că eu voi debuta sau nu, are mai puțină importanță. Tot ceea ce contează este ca UTA să meargă mai departe sub o formă sau alta.