Cu câteva zile în urmă, nu multe, primarul Aradului anunţa într-o conferinţă de presă că oraşul nostru a fost acceptat să concureze alături de alte şase oraşe europene: Gent (Belgia), Nijmegen (Olanda), Hertogenbosch (Olanda), Talin (Estonia), Umeå (Suedia), şi Varșovia (Polonia), la titlul de capitală verde a Europei în anul 2018. În conferinţa de presă şi în comunicatul aferent, s-a arătat că simplul fapt de-a candida generează multe avantaje (fără a fi enunţate), şi că vor fi şi mai multe avantaje dacă Aradul va câştiga competiţia şi va fi declarat Capitală Verde a Europei,  ceea ce îi urăm şi îi dorim din toată inima. „Avantajele participării la această competiție sunt multiple, iar în cazul câștigării titlului de Capitală Verde a Europei acestea vor continua să se facă simțite încă mult timp după încheierea anului respectiv. Printre aceste avantaje se numără: accent sporit pe proiectele de mediu prin sponsorizări și granturi, atragerea de finanțări publice, locuri de muncă noi, o Capitală Verde a Europei fiind mai atractivă pentru investitorii străini, intensificarea activității de turism, creșterea vizibilității internaționale, participarea în cadrul unor rețele și formarea de alianțe noi, acces la Rețeaua Capitalelor Verzi ale Europei, capacitatea de a îmbunătăți în continuare mediul de viață ecologic al localității, creșterea sentimentelor de mândrie locală și de apartenență la comunitate”, scria în comunicatul de presă al Primăriei Arad.

Conştient că fiecare cetăţean are datoria de a pune umărul la efortul comun de a duce Aradul spre acest titlu care aduce atâtea avantaje, am purces agale la o scurtă călătorie pin oraş, călătorie care să fie definitorie pentru imaginea verde a Aradului aflat în competiţie cu oraşe europene gospodărite „de mâna-ntâia” şi prin care, odată ajuns, ţi se face milă să calci pe trotuare – ca să nu le murdăreşti.

Primul popas l-am făcut pe strada Constituţiei – stradă asfaltată pe toată lungimea ei cu gropi şi cu noroi (când plouă sau ninge), iar în zilele toride cu gropi şi cu praf de nu te vezi. Pe strada asta a Constituţiei, peste drum de fosta şcoală generală nr. 20 (acum o ruină în faţa căreia cresc bălăriile „cât şcoala” şi-n spatele căreia zace un teren de-aproape un hectar, teren numai bun de cumpărat „pe nimic”), se-ntinde majestuos un teren viran, teren pe care se-ntinde-n voie, în pace şi-n consens, un fel de groapă de gunoi. Găseşti acolo, molozuri, betoane, asfalt – toate aşa cum s-au scurs ele din basculante, sau peturi, cauciucuri de maşini, resturi menajere, cârpe, resturi de mobilă, coş de nuiele „pentru bebe” – toate aşa cum s-au scurs ele din mâinile care le-au aruncat acolo.

Nu prea convins că groapa asta ne-ar aduce titlul de capitală verde a bătrânului continent, am pornit spre alte zări, ceva mai promiţătoare, şi-am ajuns în Sânicolau Mic. Cartierul n-arată rău deloc, ba dimpotrivă: are aerul unui sătuc ceva mai răsărit de prin sudul Germaniei. Chiar ziceam că „Uite Germania!”, dar am revenit brusc acasă după ce-am trecut de ultima casă spre Fântânele, pe stânga: un câmp lung şi lat plin ochi de ce era şi pe cel de pe Constituţiei, dar cu o „ofertă” mult mai diversificată şi cu o densitate mult mai mare. Aici am parcat maşina chiar pe „spaţiul verde”, pe drumul care intră pe acel spaţiu, şi-am petrecut vreun ceas fotografiind cam din toate unghiurile. Dac-aş fi avut ceva moloz sau gunoi, puteam să-l descarc în pace, că nimeni nu mi-ar fi tulburat liniştea.

De mizeria din Sânicolau Mic primăria se spală pe mâini cu graţie: „Problema aceasta este a Poliţiei Locale, care este în responsabilitatea Consiliului Local Municipal. Consiliul a emis reglementări, iar Poliţia Locală trebuie să le aplice. Terenul respectiv este proprietate privată, iar Primăria nu poate acţiona în asemenea cazuri”, ne-a declarat telefonic Corina Drăghici, purtătoare de cuvânt a Primăriei Arad.

De la Agenţia pentru Protecţia Mediului Arad am primit cam aceleaşi informaţii: „este teren privat”, „trebuie făcut ceva”, „să se aplice legea”, însă nimic ferm, sigur, care să rezolve situaţia.

Garda de Mediu Arad nu ne-a dat nici o informaţie, însă ne-a promis răspunsuri şi sperăm că o va face, aşa că vom reveni.

Poliţia Locală cunoaşte bine situaţia, măcar pe cea din Sânicolau Mic, ceva mai puţin pe cea de pe Constituţiei. „Terenul acela transformat în platformă de depozitare a deşeurilor de tot felul ne este o problemă cunoscută şi pe care nu o putem rezolva, fiindcă aici sunt multe necunoscute. Este vorba de un teren privat căruia i s-a schimbat destinaţia şi a devenit ce se vede acum că este. S-au dat termene pentru curăţarea locului, ştiu că s-au dat şi amenzi, însă rezultatul l-aţi văzut şi dumneavoastră. Totuşi, locul acela este parfum pe lângă ce este pe strada Mărului! Mergeţi numai şi vedeţi! Dacă cineva m-ar întreba care este cea mai gravă şi mai grea problemă cu care se confruntă Poliţia Locală, n-aş răspunde că ar fi boschetarii sau mica infracţionalitate, ci depozitarea gunoaielor şi deşeurilor în locuri nepermise”, ne-a declarat Viorica Graur, directoarea generală a Poliţiei Locale Arad.

Chestiunea este cunoscută bine şi în Consiliul Local Municipal, însă pare că nimeni nu ştie ce trebuie făcut pentru a o soluţiona. „Terenul în cauză este fosta păşune, devenită teren în proprietate privată, deci proprietarul ar trebui să-l întreţină, însă îl întreţine precum se vede – şi nici nu ştim cine este proprietarul. Noi am tot adus problema în discuţia CLM, dar nu s-a întâmplat nimic. Din câte ştiu eu, s-au dat câteva amenzi, s-au dat nişte termene de curăţare a terenului, s-au şi cărat de acolo câteva camioane, dar totul a îngheţat şi terenul arată cum arată. Acum nu se mai aruncă gunoaiele acolo, ci mai departe, pe drumul care duce din şosea la balastieră; e jale ce-i acolo!”, ne-a declarat Teodor Gligor, consilier local municipal.

Oamenii locului, cei care văd zi de zi peisajul dezolant şi dezgustător al rampei de gunoi de pe fosta păşune, ridică din umeri, strâng din dinţi şi vorbesc aproape plictisiţi despre „subiect”. „Aici au aruncat şi aruncă gunoaie nu doar cei care au vrut, ci şi cei care n-au vrut; au trecut cu gunoiu-n saci sau în remorci, au văzut că se poate, au lăsat «bagajul» şi-au plecat nestingheriţi. Nimeni nu le-a zis nimic când i-a văzut, cu atât mai puţin când nu i-a văzut. Au trecut şi de la primărie pe-aici; au privit şi-au plecat. De-or fi văzut ceva nu ştiu, dar ştiu că n-au făcut nimic. Nici speranţe că s-o face ceva nu-s”, ne-a spus un „sătean” curios, care voia să ştie ce treabă avem noi pe-acolo.

Două elemente par a fi comune tuturor declaraţiilor: neputinţa de a rezolva problema şi… numele proprietarului acelui teren. Cineva chiar a propus ca investigaţiile să le facem noi, presa, şi să aflăm a cui este groapa de gunoi fostă cândva păşune comunală. O primă tentativă am făcut. Tot ce-am putut afla deocamdată şi în scurt timp este că pentru starea terenului în cauză se află la Judecătoria Arad, secţia Contencios administrativ şi fiscal, dosarul 12.950/55/2015; în această cauză, Minea Cristinel Armand, în calitate de petent, cere anularea procesului-verbal de contravenţie seria AB, nr. 00883/05.10.2015, document întocmit de Garda Naţională de Mediu – Comisariatul Judeţean Arad, care, în proces, are calitatea de pârât.

Aşadar s-a aplicat măcar o amendă, şi s-a aplicat unei persoane fizice, nu juridice, persoană care s-a îndreptat cu proces împotriva amendatorului. Că a făcut-o în nume personal sau prin interpus nu ştim – dar promitem că vom şti.

Cum-necum, Aradul stă bine la capitolul „candidaturi”: una la titlul de Capitală Culturală a Europei, alta la cel de Capitală Verde a aceleiaşi Europe. De stat rău Aradul stă la capitolul „cultură” (cu o filarmonică „pe ducă”), şi la capitolul „verde” – cu gunoaie, noroaie, gropi şi praf „cât cuprinde” pe străzi, printre străzi, până la marginile cetăţii şi dincolo de ele.

Desigur că o vină importantă, aş spune că vina cea mai mare, o au oamenii, fiindcă mi-e greu să cred că gunoaiele alea au fost aruncate prin tot oraşul de primar şi consilieri, de poliţişti locali sau comisari şi gardieni de mediu, însă vina cea mare a autorităţilor este că au permis fenomenului să progreseze şi nu l-au înnăbuşit încă din faşă – cu amenzi sau cu alte măsuri care să nu permită transformarea unor terenuri publice sau private în adevărate focare de infecţii. Aşteptăm ca autorităţile. Primăria şi primarul, Consiliul Local Municipal şi consilierii, să-şi suflece mâinile şi să se-apuce de treabă pentru a „… îmbunătăți în continuare mediul de viață ecologic al localității…”. Deocamdată, cu gropile de gunoi „la vedere” ca nişte plăgi infecţioase supurânde, nu prea avem motive de „… creșterea sentimentelor de mândrie locală și de apartenență la comunitate…”, cel puţin nu la această comunitate gospodărită în felul acesta, fiindcă nu-i nici o mândrie să candidezi la titlul de Capitală Verde europeană sau interjudeţeană când oraşul e-nconjurat de gropi de gunoi care duhnesc dubios ori a lene, ori a afaceri necurate.

  • Cetatean spune:

    D-lui Eugen Puiu – In sfarsit, pare ca se misca ceva !

  • Cetatean spune:

    BRAVO ! In sfarsit se misca ceva ! Dar, nu e jenat ca sa afirmi, ca Primarie sau CLM ca nu stii cui ii apartine un teren din ograda ta ? Ce pazezc asa-zisii juristi din Primarie ! De ce nu apeleaza la OCPI, Politie, SRI etc., daca ei nu sunt in stare sa afle nici macar atat ?

  • elf spune:

    e bine ca se implica mas media dar, acestia trebuie sa le faca treaba pupezelor din primarie ?!

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției