De când se vorbeşte de am­nistia fiscală, vă zic sincer, nu mai dorm noaptea. Acum trei ani m-a mânat diavolul din spate să îmi închid firma. Că eram vai de capul meu. Când eşti patron, eşti prieten cu toţi. Şi toţi te caută. Ăia de la ANAF. Ăia de la muncă. Ăia de la sănătate. Nici măcar de ăia de la mediu n-am scăpat. Şi aveam în epocă nişte idei… Dar acum totul e pierdut.
Problema nu e că mi-am închis firma. Că la nevoie deschid alta, nu ăsta-i baiul. Marea mea problemă e că nu mai ţin minte ce idei aveam atunci.
Acum stau şi mă întreb de ce mama naibii nu i-a venit lui Dragnea ideea mai devreme. Şi îmi vine să îi iau pe pesedei de gât. Păi bine măi economiştilor… Staţi de o viaţă cu Dragnea în partid şi nu i-aţi dat libertate. Cum ar fi arătat ţara asta dacă se dădea amnistia când trebuia? Autostrăzi suspendate, trenuri de mare viteză şi io patron la ProTV. Dar nu aţi vrut atunci. Acum, ţin să vă anunţ, e prea târziu. Cu toate ideile mele creţe şi cu toată amnistia voastră, de abia îmi ajung banii să cumpăr ,,Jurnalul arădean“.

Cristian Ţiţca
Nu trageţi în articole. Acestea sunt pamflete şi nici măcar lor nu le place cât de reale sunt!

Recomandările redacției