Hramul Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad

Sărbătoarea bisericească a Sfin­ților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur (30 ianuarie) reprezintă o prăz­nuire specială pentru Școlile de Te­ologie Ortodoxă din întreaga lume. Și Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad, împre­ună cu Seminarul Teologic, și-au aniversat hramul, marcat prin evenimente și activități deosebite, în prezența părintească a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop dr. Timotei Seviciu. La toate aceste ma­­- nifestări au participat părinții profesori de la cele două instituții academice arădene, precum și studenții Facultății și elevii Seminariului.
Localul și universalul se întâlnesc în Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi pentru a fi împreună, pentru a se stimula în caracterul profetic pe care-l poartă orice Facul­- tate de Teologie. Sfinții Trei Ierarhi aparțin, în realitate, tuturor popoarelor și națiunilor ortodoxe și fiecare aduce contribuția de inteli­- gență și de experiență pentru a vindeca și a însănătoși cicatricile istoriei, care au schimbat profund fața tuturor țărilor.
Sfinții Trei Ierarhi sunt o comoară teologică și spiritulă a tradiției Bisericii, care nu este trans­- mitere de lucruri sau de cuvinte, o colecție de lucruri arheologice. Tradiția este fluviul viu care ne leagă de origini, fluviul vieții în care originile sunt prezente mereu. Acest fluviu irigă diferite pământuri ale credinței, alimentează diferite geo­grafii ale Evangheliei, făcând să răsară ceea ce este mai bun din acel pământ, ceea ce este mai bun din acea cultură. În acest mod, Evanghelia continuă să se întrupeze în toate colțurile lumii, într-o manieră mereu nouă.
Toate acestea ne fac să reflectăm asupra faptului că nu suntem creștini în același mod în România de astăzi și în România de acum o sută de ani. În Franța și în Anglia nu sunt creștini în același mod ca la Atena. De aceea una dintre îndatoririle principale ale teologului este să discearnă, să reflecteze: ce anume înseamnă a fi creștini astăzi? „în aici și acum”, cum reușește acel fluviu al originilor să irige astăzi aceste pământuri ale credinței și să se facă vizibil și trăibil? Cum să devină vie expresia corectă a sfântului Vincențiu de Lerins: „ut annis consolidetur, dilatetur tempore, sublimetur aetate” (Commonitorio primo, cap. XXIII).
În această Românie, în fața multiplelor provocări și situații care ne prezintă multidiversitatea existen­tă, interculturalitatea și efectele unei globalizări uniformizante care relativizează demnitatea persoane­lor făcând din ele un bun material; în această Românie, ne este cerut să trăim Ortodoxia care se face trup, modul în care fluviul viu al Evanghe­liei continuă să se facă prezent pentru a adăpa setea poporului nostru.
Două posibile tentații
Și pentru a înfrunta această provocare, trebuie depășite două posibile tentații. Aceea de a condamna totul, creând fraza deja cunoscută „trecutul este mereu mai bun”, refugiindu-ne în conservatorisme sau fundamentalisme. Sau, dimpotrivă, de a consacra totul, negând autoritatea la tot ceea ce nu are „gust de noutate”, relativizând toată înțelepciunea creată de bogatul patrimoniu eclesial.
Pentru a depăși aceste tentații, drumul este reflecția, discernământul, a lua foarte în serios Tradiția eclesială și foarte în serios realitatea, făcându-le să dialogheze. În acest context, cred că studiul teologiei asumă importan­ță foarte mare. O slujire de neînlocuit în viața eclesială.
Arhim. Teofan Mada