De multe ori sunt întrebat, cu ce se ocupă un arheolog iarna? E zăpadă, frig, pământul e îngheţat şi parcă totul se împotriveşte arheologului în această perioadă a anului. De aceea în rândurile ce urmează voi încerca să elucidez acest mister.

După cum am precizat şi în alte rânduri, activitatea unui arheolog nu se restrânge doar la cercetarea de teren. Pentru o valorificare corespunzătoare a artefactelor descoperite arheologul trebuie să întreprindă şi o asiduă muncă de birou. Dar să nu mai pierdem timpul cu diverse aspecte teoretice ale subiectului.

Până în urmă cu câţiva ani, arheologul îşi stabilea programul de lucru anual în funcţie de anotimp. Aşadar, de prin mai şi până pe la începutul lui octombrie se desfăşurau majoritatea săpăturilor şi cercetărilor de teren. Odată încheiată extenuanta activitate de teren se dădea startul organizării aşa-zisei munci de birou.

După cum veţi vedea, în aceste luni de aparentă hibernare activitatea arheologului poate deveni deseori destul de dinamică. Conform normelor deontologice ale meseriei, dar şi a legislaţiei în vigoare odată terminate lucrările de teren trebuiesc urmaţi anumiţi paşi în vederea conservării artefactelor. Astfel, tot ceea ce a fost descoperit pe timpul anotimpului cald trebuie curăţat, spălat, marcat şi ambalat. Ulterior piesele urmează a fi selectate şi duse laboratorului de restaurare, pentru ca din rămăşiţe să fie întregite vase ceramice, piese metalice, ori piese confecţionate din os. Simplu de zis, dar destul de greu de înfăptuit. Deseori arheologii nu au la dispoziţie personal auxiliar şi trebuie să realizeze singuri toate lucrurile amintite. Această activitate de procesare a artefactelor poate fi desfăşurată într-un timp scurt doar atunci când ai descoperit câteva artefacte şi dispui de personal auxiliar. Dar ce te faci când ai cercetat un sit arheologic bogat şi dispui de câteva sute de cutii cu artefacte, pe care trebuie să le procesezi singur?

După ce ai terminat cele menţionate şi crezi că poţi beneficia de binemeritatul concediu, îţi aminteşti că trebuie întocmite rapoartele de cercetare.

Pe lângă acestea, o bună parte dintre arheologi doresc ca munca depusă să fie cunoscută atât specialiştilor, cât şi publicului larg. În acest sens vor fi redactate studii, ori cărţi. Pentru aceasta trebuie să citeşti o listă consistentă de lucrări scrise de alţi colegi, pentru a interpreta corect descoperirile şi pentru a nu inventa apa caldă. Şi apoi, arheologia se scrie destul de greu, nu e ca şi cum te pui în faţa calculatorului şi inspiraţia vine de la sine. Întregul proces durează destul de mult. Acestor însărcinări i se adaugă organizarea de expoziţii şi redactarea unor lucrări de popularizare, pentru ca publicul să fie familiarizat cu eforturile noastre.

Până aici, toate bune şi frumoase. Se poate zice că stai la căldurică şi lucrezi, dar odată cu dezvoltarea arheologiei preventive ciclul arheologic clasic vara-teren şi iarna-cercetare nu mai este valabil. De multe ori suntem nevoiţi ca iarna să efectuăm săpături de salvare, în vederea construirii diverselor clădiri, autostrăzi, magistrale de gaz etc. Din păcate investitorul nu poate aştepta vara, ca noi să începem lucrul. Şi ce aş putea să vă spun…e o adevărată plăcere să lucrezi pe teren în timpul iernii. Experienţa e de neuitat. Prima dată trebuie îndepărtată zăpada, apoi spargi gheaţa, scoţi apa iar după aceste operaţiuni complexe poţi începe să lucrezi.

La final, pot doar să precizez că de multe ori în arheologie iarna e ca vara.

Victor Sava

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției