Ca să nu avem vorbe, încă de la început, trebuie să precizez că scriu aceste rânduri de pe poziţia unui proprietar, care are o suprafaţă mică de teren, care este nevoit să facă eforturi destul de mari pentru a-şi apăra bunurile de hoţi. Scriu aceste rânduri pentru că sunt revoltat că la atâţia ani de la căderea comunismului, Statul Român încă îi apără pe cei ce sunt leneşi şi n-au şi fură de la cei ce au muncit şi au. În nemărginita lor dragoste faţă de infractori, legiuitorii din România au introdus în sistemul nostru legislativ instituţia abuzului de drept. Adică, pe româneşte, dacă ai un teren cu lucernă, să zicem, pe care intră un cioban cu oile, eşti bun de plată dacă te hotărăşti să otrăveşti lucerna, pentru a-i da nelegiuitului o lecţie. Adică, cu toate că ciobanul este cel care ţi-a încălcat proprietatea, tot tu eşti cel care trebuie să suporte paguba, nu el, care nu avea ce să caute pe un teren care nu-i aparţine sau pentru care nu a primit acordul proprietarului să-şi ducă animalele. Dacă te pune nevoia să-ţi îngrădeşti proprietatea cu un gard, şi îl şi conectezi la curent electric, iar un nefericit certat cu legea, care n-ar avea în mod normal ce să caute pe acolo şi în plus nu ar avea de ce să se atigă de gardul tău, dă ortul popii, eşti considerat de legea din România infractor sadea şi rişti să ajungi la puşcărie cu criminalii, evazioniştii şi hoţii care te-au jefuit cât erai în liberate. Iar dacă, la fel ca fostul soţ al Romaniţei Iovan, găseşti în casă un hoţ, pe care îl împuşti cu puşca din dotare, dacă îţi permiţi să ai una, ai de trecut prin toate chinurile Iadului înainte de a fi declarat nevinovat. În aceste condiţii, nici nu mai este de mirare de ce, unii poliţişti şi procurori susţin că legea a fost făcută să-i apere pe hoţi, escroci şi criminali, nu pe oamenii de bună credinţă.
Din păcate, nu am auzit până acum, pe niciunul dintre numeroşii deputaţi şi senatori care populează Parlamentul, să propună modificarea legislaţiei în sensul că un infractor prins de proprietar sau poliţist în flagrant, este considerat a fi în afara legii, astfel încât împotriva sa să poată fi folosite orice mijloace pentru a fi anihilat. Cu alte cuvinte, dacă găseşti în casă, în grădină, în vie sau pe plantaţia de pomi un hoţ, să ai dreptul să te foloseşti de orice mijloace pentru a-l neutraliza şi mă refer aici la orice mijloace, convenţionale sau mai puţin convenţionale. Pentru că hoţul este mai rău ca o boală sau un dăunător, acesta având drepturi chiar şi atunci când fură. Nici măcar poliţistul nu-l poate împuşca fără somaţie şi fără să se teamă că ar putea să-şi piardă pâinea.
Aşa stând lucrurile, nici nu mai trebuie să ne mire, că unui italian care a înfiinţat o plantaţie de vie în Podgorie i s-au furat aproximativ 4.000 de butaşi, hoţii fiind prinşi în cele din urmă în piaţă, sau că unui localnic din Târnova i s-au furat câteva sute de pomi. Despre italian, ştiu sigur că şi-a angajat paznici şi a investit sume destul de importante în sisteme de securitate, dar cu toate acestea a fost jefuit. De ce? Pentru că hoţii nu au motive să se teamă pentru viaţa lor atunci când dau atacul. Dacă legile ar fi făcute pentru a-i proteja pe oamenii cinstiţi, cei care ar avea de gând să le încalce, cu siguranţă că s-ar gândi de şapte ori înainte de a face acest lucru.

Recomandările redacției