În politică incompetenţa nu e un impediment

de Victor Sava
De când cu tevatura de pe scena politică eram curios cine va fi noul ministru al culturii. Astfel că de luni citesc ştirile legate de compoziţia noului guvern. Multe dintre site-urile de ştiri avansau „pe surse” diverse nume. După cum am observat în ultimii ani numele ministrului culturii lipseşte din orice listă prealabilă, drept dovadă a dezinteresului flagrant a societăţii pentru acest domeniu devenit din ce în ce mai marginal. Cu greu mi-am dat seama că acest minister e nesemnificativ în ochii celor ce se ocupă de destinele politice ale României.
Aşa că până miercuri nu am aflat cine va dirigui Ministeul Culturii, sau cum s-o mai fi numind acum. Din întâmplare aud cine e propus pentru ministru, iar reacţia mea firească a fost „Şi cine e ăsta?”, „Care e specialitatea lui?”, „Cu ce se ocupă?”. Numele respectivului îmi era necunoscut. Cu reală stupoare aflu că omul nu are nimic în comun cu viitoarea funcţie pe care, probabil, o va ocupa pentru ceva vreme. Că nu are nimic în comun, nu e chiar atât de grav, dat fiind politrucii incompetenţi care ne conduc, dar aflu că omul a condus o serie de publicaţii care nu nici o legătură cu promovarea culturii. Publicaţiile respective promovează, de fapt, exact opusul a ceea ce ministrul culturii ar trebui să facă.
În orice caz, nu ştiu de ce mă mai miră astfel de lucruri. Că doar nu e o noutate ca ministrul să nu aibă nici o legătură profesională cu ministerul condus. Bunăoară ne putem aminti anumiţi miniştri faimoşi, electronistul din fruntea agriculturii, ori economişti care au condus destinele sănătăţii. Nici o problemă, se poate şi mai rău… din secretară poţi ajunge până şi ministrul afacerilor interne, ori din medic veterinar ministrul culturii. Se pare că în politica românească se aplică vechea politică a rotirii cadrelor instituită de Ceauşescu. Conform directivei respective, toţi membrii de partid trebuie să se priceapă la toate, nu conta dacă erai director de mină şi mâine te trezeai şef de abator. Dacă atunci Ceauşescu rotea cadrele de partid de frica uzurpării celui mai iubit fiu al poporului, acum cadrele sunt rotite în funcţie de cotizaţie, servicii aduse partidului, ori pe bază de şantaj.
Revenind la oile noastre, aş fi foarte curios ce ar zice câţiva dintre foştii miniştrii ai culturii despre noile propuneri. E destul de frustrant să ştii că România a avut de-a lungul timpului înalţi demnitari ca de pildă Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Creţulescu, Constantin A. Rosetti, Titu Maiorescu, Spiru Haret, iar astăzi oameni fără realizări sunt impuşi pe această funcţie.
Oare când vom avea şi noi oameni politici de care să nu ne fie ruşine?