casaA fost înşelată de cea de-a doua soţie a tatălui ei. A fost nevoită să apeleze la sprijinul instanţelor de judecată pentru a dovedi că dreptul său de moştenire asupra proprietăţilor defunctului său părinte a fost încălcat flagrant.
O arădeancă stabilită în Canada se luptă de şase ani de zile pentru a-şi recâştiga drepturile cuvenite ca moş­tenitor legal al tatălui decedat în primăvara anului 2007. Cea care a dispus, fără resentimente, de întreaga avere a tatălui Danielei Florea este femeia cu care acesta s-a recăsătorit. Chiar dacă ultima instanță căreia i s-a adresat i-a dat, în sfârșit, dreptate având și un titlu executoriu în acest sens, Daniela Florea continuă să nu fie despăgubită de cea care a dispus de moștenirea sa.
Tatăl a donat soției jumătate din casă
În anul 1996, rezerva succesorală de care Daniela Florea ar fi trebuit, legal, să beneficieze de pe urma tatălui ei a fost încălcată. O jumătate din casa acestuia a fost, la vremea respectivă, donată Mariei Indrea, cea de-a doua soţie. Ca şi cum lucrurile nu ar fi fost şi aşa destul de grave, imobilul urma să fie înstrăinat, în anul 2002, pe baza unui contract de întreţinere încheiat în favoarea fiicei Mariei Indrea. „În urma angajării unei firme de avocaţi, am constatat cu stupoare că tatal meu donase 1/2 din casă soţiei lui în anul 1996, încălcându-mi rezerva succesorală, iar în 2002 casa a fost înstrăinată pe baza de contract de întreţinere, în favoarea fiicei soţiei tatălui meu din Germania, ei păs­trând dreptul de uzufruct viager. Actele de donaţie, contractul de întreţi­nere şi deschiderea succesiunii au fost făcute la acelaşi notar public, care notar nu mi-a adus la cunoştinţă conform legii contractele respective şi care a calculat greşit, în defavoa­rea mea, cotele din ceea ce a mai rămas”, explică Daniela Florea, în în­cercarea de a desluși ițele încurcate ale faptelor reprobabile ale Mariei Indrea, în urma cărora se zbate și acum să își apere dreptul legal de moștenire.
Fiica s-a pomenit fără moștenire
Pe lângă încălcarea rezervei sale succesorale, prin donația de care soția tatălui său s-a bucurat în anul 1996, Daniela Florea a descoperit, de-a lungul vremii, o serie de erori săvârșite de unii dintre legiuitorii cărora li s-a adresat în speranța că va dobândi câștig de cauză atâta vreme cât dreptatea a stat, dintru început, de partea sa. „În 2000 am transmis de drept, dar nu de fapt, titlul de proprietate al apartamentului meu în favoarea tatălui meu și a soției lui, ei făcând testament notarial în favoarea mea pe respectivul apartament. De câte ori a avut ocazia, m-a rugat ca, după moartea lui, să nu o scot pe soția lui din casă, susținând că eu am marea parte din casă, deci eu știind că el e singurul propietar. În 2005, mi-a cerut din nou ajutorul, firma Migdal fiind obligată să aducă utilajele la standarde europene. Mi-a cerut 10 000 euro, din nou pentru firma soției. La întrebarea de ce nu o ajută fiica ei din Germania, mi-a spus că este săracă și dintr-un singur salariu al soțului ei abia se descurcă să trăiască. I-am transferat prin bancă suma de 5000 euro, direct în contul soției lui, fără întrebări suplimen­tare. În martie 2007, pe neașteptate, tatăl meu a decedat. Soția defunctului meu tată a deschis su­cesiunea imediat, fără să mă înștiin­țeze, cu toate că eram în țară pen­- tru înmormântare. La dezbaterea succesiunii, unde am fost reprezentată prin împuternicit, stupoare… masa succesorală era formată din fostul meu apartament și un teren în Aradul Nou, nimic mai mult. Mai aveam de încasat și 5000 de euro pentru care nu aveam niciun înscris. (…) Am deschis acțiune de contes­tare a contractului de întreținere, care prevede că întreținerea se acordă zi de zi, atât timp cât întreținuții sunt în viață. Stupoare: instanța dă câștig de cauză întrețină­- torilor, considerând că două persoane în vârstă, dintre care una bolnavă, pot fi întreținute de la dis­- tanță și două vizite pe an sunt suficiente”, rememorează Daniela Florea filmul evenimentelor ce aveau să o lase fără moștenire.
Nu și-a primit nici măcar despăgubirile
După ce a reușit să înstrăineze toate proprietățile aflate pe numele său, Maria Indrea a fost somată de instanțele de judecată să o despăgu­bească pe Daniela Florea cu o sumă modică de 37.000 de euro, mult mai puțin decât valoarea de expertiză a casei părintești și fără a mai lua în calcul celelalte proprietăți ale defunctului. Chiar și așa, cea de-a doua soție a tatălui a refuzat în continuare să se achite de datoriile față de Daniela Florea și s-a ferit să poarte discuții cu exe­cutorul judecătoresc. „Deoarece masa succesorală a fost incompletă și cotele greșite, refacerea masei succesorale și a cotelor s-a stabilit în instanță. În urma expertizei contabile la firma Migdal, s-a stabilit că tatăl meu și soția lui au creditat din bani proprii, cu peste 100.000 euro, în timp ce s-au dat în întreținere și, conform martorilor, ar fi primit câteva pachete… Suma respectivă nu a fost restituită nici astăzi și instanța a decis ca parte din ea să facă parte din masa succesorală… În urma expertizei tehnice a casei tatălul meu, expertiza și contraexpertiza au stabilit, iar instanța a acceptat că o vilă renovată total în 2005, cu subsol și etaj, pod man­-sardabil, curte 400 mp, terasă, situată în spatele magazinului Ziridava, a avut valoarea de 90.000 euro, în anul 2007, an istoric al exploziei valorilor imobiliare. Pe parcursul desfășurării procesului, soția tatălui meu a vândut terenul din Aradul Nou, teren care făcea obiectul expertizei tehnice. În final, în urma refacerii masei succesorale și a co­telor, instanța a hotărât ca Indrea Maria să-mi platească suma de apro­- ximativ 37.000 euro (…) Invo­când tot timpul situația ei familală, a refuzat tot timpul să plătească suma stabilită de instanță cu titlu executoriu, așa că am fost nevoită să angajez un executor care să o execute și să-i scoată la licitație bunurile pe care le mai are. I-a fost pusă poprire pe pensie, i-au fost sechestrate părțile sociale din firmă, dar ea refuză un dialog cu executorul judecătoresc, motivând că nu are bani. Pentru a nu-mi plăti, a renunțat și la uzufructul viager asupra casei, deci practic a înstrăinat tot ce era pe numele ei”, își încheie Daniela Florea, cu amărăciune, relatarea.

Recomandările redacției