Interesul poartă fesul sau „partidul nu mai e în toate”

Nu știu cum se traduce pe ungurește expresia „Interesul poartă fesul” dar cel mai bine au ilustrat-o reprezentanții UDMR, care l-au făcut de praștie pe Ludovic Orban, președintele PNL, care afirmase că poartă negocieri intense cu toate partidele din opoziție, inclusiv cu UDMR, pentru ca viitoarea moțiune de cenzură să trântească actuala guvernare. Șeful grupului parlamentar al UDMR a declarat că Orban o fi visat, pentru că acele negocieri or fi ele sublime, dar lipsesc cu desăvârșire. Maghiarul a recitat veșnica poezie a Uniunii despre moțiunile de cenzură: suntem dispuși să discutăm despre răsturnarea majorității și votarea unui nou guvern, dar cu mai multe condiții. Primo: dovada că, împreună cu noi, puteți răsturna guvernul. Secundo: ce guvern va veni în loc, ce program are, ce vrea, concret, să realizeze? Terțio: ce va câștiga UDMR, față de ce are acum? O strategie de bun simț, pe care ar trebui să o urmeze toate partidele politice, nu doar o formațiune politică a minorității maghiare.
Primul pas în direcția dărâmării coaliției de guvernare ar fi trebuit să fie debarcarea lui Liviu Dragnea de la șefia Camerei De­putaților, operațiune clamată îndelung de către PNL, care ar fi trebuit să fie pusă în practică miercuri, 21 noiembrie. Auspiciile erau destul de favorabile: deputații Opoziției, plus UDMR, plus puciștii din PSD, i-ar fi copleșit numeric pe cei ai coaliției ALDE-PSDragnea, în condițiile în care au lipsit și foarte mulți PSD-iști. Când colo, ce să vezi? Aproape jumătate dintre deputații libe­rali au chiulit, nu au venit la Parlament. Oare, de ce, nu cumva pentru că reușita debarcării PSD s-ar fi putut solda cu promovarea unui non PNL-ist, de pildă, a unui om al lui Cioloș sau al lui Barna, ba, chiar mai rău, al unui UDMR-ist? Putem să ne dăm ușor seama ce sacrificii imense ar fi trebuit să facă PNL, respectiv, Ludovic Orban, pentru a satisface pretențiile tuturor partidulețelor aliate întru debarcarea PSD, câți liberali ar fi trebuit să accepte, cu sula-n coaste, să cedeze locul unor neaveniți. Unde mai pui faptul că unii dintre ei, din motive de Ludovic Orban, ca să mă exprim neconvențioal, sunt deja pe făraș și nu vor mai fi pe liste, așa că pentru ei și familiile lor ar fi mai profitabil să schimbe tabăra, iar absența de la vot ar constitui un argument? Pe celălalt palier, foarte mulți PSD-iști au preferat să se dea loviți, pentru că habar nu au ce se va întâmpla cu Dragnea, așa că au socotit că strategia cea mai potri­vită este învățătura bătrânului Jock Ewing, din serialul Dallas, către fiul său malefic: „Nu sări într-o grădină sau alta, mai bine stai cocoțat pe gard”. Asistăm, fără să ne dăm seama, la o revoltă a parlamentarilor din principalele partide împotriva așa-zisei discipline de partid. Parlamentarii de la partidele semnificative s-au săturat să fie carne de tun, așa că au decis să declare ilegale celebrele versuri: „Partidul e-n toate, e-n cele se sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare”. O fi bine, o fi rău? Rămâne de văzut, eu vreau doar să semnalez fenomenul.