N-aş dori să fac o radiografie a municipiului Arad, ca stare. Sunt prea multe de spus, prea largă paleta problemelor, iar spaţiul din ziar, oricât de generos pare, este clar insuficient, pentru o analiză corectă şi detaliată. Dar, cum parcurg oraşul acesta în lung şi în lat, poate că ar trebui să detaliem puţin situaţia circulaţiei. Dar nu doar al corului interminabil de claxoane, ci totul: starea drumurilor, trotuarele, locurile de parcare, pistele de biciclete etc.
În principiu, merg pe jos la şi de la serviciu. În intervalul orar în care părinţii îşi duc copiii la şcoală e jale!!! E o meteahnă modernă ca majoritatea părinţilor să-şi ducă odraslele la şcoală cu maşina şi să şi parcheze, dacă se poate, în faţa clasei. Asta e problema părinţilor, dar municipalitatea nu face nimic să amelioreze acest disconfort. Nici o fluidizare a traficului, nici o soluţie de parteneriat cu Inspectoratul Şcolar, pentru o eventuală începere decalată a cursu­rilor, nimic… Repet, nu ştiu soluţia, dar nici nu sunt factor decizional, nu vin să vă bat la uşă din patru în patru ani, pentru voturi.
Aceeaşi problemă este semnalată după ora patru după-amiaza. Adică atunci când se iese de la serviciu. Aceleaşi ambuteiaje, aceleaşi claxoane, aceeaşi lipsă a unor soluţii, repet, de ameliorare, nu de rezolvare.  Apoi, e problema parcărilor. Soluţia nu e parcarea cu plată şi creşterea tarifului în zonele centrale. E o soluţie de moment, o soluţie de decongestionare a traficului acolo unde acesta este mult mai intens decât în celelalte zone ale Aradului, îndeobşte în centru sau pe artere principale. Dar soluţia pe termen lung este crearea de noi locuri de parcare, la tarife modice, nu „piperarea” tarifului la parcările din centru. Deciziile trebuie luate pentru cetăţeni (plătitori de taxe şi impozite, „motorul” func­ţionării administraţiei), nu împotriva acestora.
Transportul în comun este o altă tară a Aradului. După ce s-a investit enorm – chiar mult prea mult decât valoarea lucrărilor, în sine – o cursă cu tramvaiul de la Fortuna la Teatru are durata cu 10 minute mai mare decât înainte de a „păpa” banii de la Banca Mondială. În plus, infrastructura rutieră modernizată e aproximativ la fel, fără mari îmbunătăţiri. La banii care s-au consumat, se puteau ameliora celelalte probleme sus-amintite: ambuteiajele în trafic şi parcările.
Ar mai fi două aspecte, legate unul de altul: traficul pietonal şi cel al bicicletelor. Traficul pietonal – eu fiind un „abonat” la mersul pe jos – e îngreunat de starea proastă a trotuarelor – în marea lor majoritate – de bicicliştii care nu sunt într-atât de curajoşi încât să meargă pe pistele destinate lor, de rahaţii de câine, de pericolul de a cădea câte-o bucată de tencuială.
Până şi stâlpii aceia ornamentali puşi pentru a nu parca maşinile pe trotuar – cum am văzut mai nou pe strada Cloşca – nu aduc nici măcar îmbunătăţiri estetice.
Iată doar câteva aspecte amintite, cele ale circulaţiei. Aspecte de care ne lovim zilnic fiecare dintre noi şi pentru a căror rezolvare plătim taxe şi impozite. Acestea sunt lucrurile importante, nu circul permanent pe care-l fac politicienii, tertipurile pe care le folosesc pentru a-i vota şi apoi tertipurile ulterioare, pentru care s-au zbătut să fie votaţi!

Recomandările redacției