costin2     Arădeanul Ionel Costin şi-a lansat acum câteva zile a doua sa carte, „Drumul“ publicată de Editura MIRADOR    Arad-2015.

În prima sa carte intitulată „File de istorie arădeană“, apărută în anul 2011, la Editura „Brumar“ din Timişoara, Ionel Costin scria o istorie arădeană din perspectiva activităţii Partidului Naţional Ţărănesc (ulterior şi Creştin Democrat).

Cartea de faţă, „Drumul“ este, după cum declară autorul ei, tot „o carte istorică, dar şi biografică a familiei mele, a părinţilor şi bunicilor mei care, alături de România, au suferit în acea perioadă de prigoană (1939-1940, n.red.), pierderi de teritorii. Este vorba despre plecarea din Maramureşul Istoric a familiei mele şi instalarea ei în Sudul Dobrogei, în Cadrilater“.

După doar doi ani de stat în Cadrilater, când moroşenii începuseră să-şi încropească gospodăriile, urmând să-şi strângă recoltele de pe câmp, se semnează Tratatul de la Craiova prin care Cadrilaterul este cedat Bulgariei, populaţia fiind silită să se strămute peste Dunăre, în România. Maramureşenii sunt expulzaţi din nou, de data aceasta în Banat, la peste 800 de kilometri distanţă. Astfel, ajung întâi la Fibiş, apoi sunt repartizaţi cu sprijinul unui colonel (camarad de arme în Primul Război Mondial cu Florea Iustin, eroul cărţii şi totodată bunicul autorului), în comuna Aradul Nou. Odiseea moroşenilor încheindu-se aici, se pare.

Cartea lui Ionel Costin este mai degrabă o dramă a dezrădăcinării, a zbaterii pentru conservarea datinilor, a identităţii lor de români. Familiile de moroşeni pleacă de acasă nu din cauza sărăciei, căci ele, aceste familii fac mai degrabă parte dintre cele de mijloc ale satului, ele pleacă mai degrabă pentru căutarea şi păstrarea identităţii lor de români, de locuitori ai Vechii Dacii. Căci maramureşenii se declară peste tot şi cu orice prilej ca făcând parte dintre „dacii liberi“ dintre cei care „de la Râm ne tragem“, după cum chiar autorul recunoaşte în prefaţa cărţii.

Cartea despre plecarea în bejenie a familiei sale, îi dă prilejul lui Ionel Costin de a trece în revistă ancestralele obiceiuri ale maramureşenilor săi, cele legate de jaloanele esenţiale din viaţa omului de la ţară şi care aici capătă conotaţii sacre: naşterea, moartea, căsătoria, plecarea la oaste, botezul, credinţa, prietenia.

Dramatismul cărţii derivă din întâmplările narate brut, aproape dureros, cititorul nefiind deloc menajat, biciuindu-i simţurile, trăirile încât acesta, cititorul, se simte implicat el însuşi la acţiunea personajelor. Parcă îţi vine să ajuţi la încărcatul lucrurilor în bou-vagon, să ai grijă ca animalele să fie ocrotite, să-i spui ceferistului să nu pună frâna brusc, ca să nu schilodească animalele.

Este drama ţăranului care este nevoit să-şi părăsească locurile din care nu s-a mişcat de sute şi mii de ani. Este drama transhumanţei spre un necunoscut înfricoşător, iluzoriu, lăsând în urmă o Ithacă în care se bea horincă şi se horesc hore la zongoră…

Limbajul cărţii conţine foarte multe regionalisme, autorul considerând pe bună dreptate că este bine să adauge la final un glosar în care se explică unele cuvinte.

Cartea „Drumul“ scrisă de Ionel Costin este o carte de ţinut minte, care cu toate stângăciile de corectură şi de transcriere corect-gramatical a cuvintelor este una care confirmă talentul autorului, acesta fiind îndrituit să mai scrie şi alte asemenea producţii literare.

Închei aceste rânduri cu un semnificativ text luat din capitolul XXI al cărţii „Drumul“ despre responsabilitatea politicienilor care conduc popoare: „Până la urmă oamenii sunt trecători pe acest pământ. Mare răspundere pentru cei care sunt rânduiţi de Dumnezeu peste un popor. Dar poate nici nu se putea cere de la cineva un lucru pe care el nu l-a avut niciodată. Dragostea de semeni.“

Recomandările redacției