Istoria locală, domeniul pentru care am făcut atât de puțin

0
177

buji teatrubeaune

Între Teatrul Hirschl şi Hospice de Beaune diferenţa este ca de la cer la pământ

 

 

 

 

 

 

Am deschis internetul să privesc, și iar să privesc, minunea din orașul Beaune din Burgundia, Franța, Spitalul Municipal, datând din anul 1443. Clădirea construită cu destinația spital pentru săraci, clădire impozantă, azi transformată în muzeu, o istorie virtuală de practică a medicini în secolul al XV-lea. Farmacie și bucătăria dotată cu mobilierul și utilajele epocii, personalul, figuri din ceară, aievea, dădeau impresia unei activități obișnuite. Pe lângă partea de spital, sunt amenajate, sală de conferințe și un hotel de patru stele „Hotel-Dieu de Beaune”. Exteriorul și interiorul strălucesc, restaurare perfectă, iar pentru amatori de amănunte, iată adresa acestei minuni: „Hospice de Beaune – vu ” Încearcă și nu vei regreta.

Deoarece această clădire există, este utilizată și astăzi ca obiectiv cultural, nu-i biserică, nici mănăstire, ci un fost spital pentru săraci, îmi scot pălăria, mă închin în fața francezilor. Ce fel de oameni or fi cei din orășelul Beaune? Ce mentalitate au?  Își păstrează istoria să se fălească străinilor, ori pentru a-și venera trecutul? Și-au păstrat până și borcanele din spițerie, pe care le expun ca veritabile comori. Căutați pagina de internet să vă minunați.

Nu doresc să adresez acuze arădenilor, nu-i învinuiesc pe politicieni, atunci când primul edificiu de teatru permanent, de pe teritoriul României, Teatrul Hirschl, construit în 1817, pe care-l avem aici în Arad, arată ca o rușinoasă ruină. Da, ruină, ce s-a degradat sub toate culorile politice, mai ales culoarea roșie a regimului comunist, ce și-a trecut în 1948  totul  în proprietate. De atunci a început declinul, când n-a mai contat istoria noastră și nici valorile noastre. Pe surse am aflat că din strădania unei importante personalități s-a găsit un exemplar MARTA automobilul arădean, pe care dacă am dori să-l repatriem, nu mai avem unde. Clădirea MARTA, și ea o ruină, cu geamuri neînchise și țigle lipsă pe acoperiș, paradoxal, clădire clasificată monument istoric. Dacă ne referim la industria agrară a fraților Neuman de pe Vlaicu, impozantă, reprezentativă și plină de stafii. Altă ruină. Celelalte  edificii, fabrici, importante, reprezentative, au dispărut, demolate cu pikamerul și lama fadromelor. Vai, sărmana istorie a Aradului, dispărută, folosită până la uzură, apoi strădania statului de a scăpa de ea, oferită la prețuri derizorii.  Asta este situația în Arad, unde monumentele istorice sunt cele mai distruse locații.

Dacă dorința legitimă a majorității arădenilor, de a avea orașul capitală culturală, ne ambiționează, atunci să sperăm că declinul și ruina se stopează, restaurând ce ne-a mai rămas, toate contribuind la clasarea Aradului pe primul loc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.