Recunosc, în perioada Sărbătorilor Pascale n-am prea alocat mult timp ştirilor, dar tot îmi sărea în ochi dacă DNA făcea vreo arestare, dacă vreun suspect denunţa pe altul, dacă apărea vreo condamnare definitivă. Dar, surprinzător, nu –sa întâmplat nimic, de parcă procurorii DNA au luat o „vacanţă” de Paşti.

Eu cred că, totuşi, procurorii au lucrat şi în aceste zile cu amprentă religioase. Ba mai mult, tocmai Paştile s-ar putea să fie motiv de inspiraţie pentru această instituţie. În fond, dacă s-a redeschis dosarul mineriadei din ’90, de ce nu s-ar face nişte cercetări ulterioare şi asupra altor fapte4 din trecut. Şi dacă tot suntem la Răstignirea şi Învierea lui Iisus Cristos, au rămas nişte lucruri neelucidate din acea perioadă.

Bunăoară, unde îl încadrăm pe Iuda? Conform actualelor „norme” ale DNA, Iuda e denunţătorul perfect. Pe atunci a luat 30 de arginţi, acum „răsplata” era, cel mai probabil, o înjumătăţire a pedepsei. Nici cu Pilat din Pont nu sunt toate în regulă. Acesta a profitat din plin de statutul de… şef de stat şi s-a spălat pe mâini de întreaga afacere. Păi, dacă lăsăm lucrurile aşa, creăm un precedent, or situaţie similară avem şi acum, în zilele noastre. Aşa că DNA ia în calcul şi această „redeschidere” a dosarului lui Pilat, ca să fie clar pentru cei contemporani că mâna lungă a legii te ajunge şi când nu mai eşti în funcţie, chiar şi atunci când nu mai eşti în viaţă!!!

Mai sunt şi alte dileme, mai mult sau mai puţin blasfemice. La Cina cea de Taină nici acum n-a apărut „factura” aşa că ANAF-ul s-ar putea să caute, în colaborarea cu alţi specialişti (arheologi, muzeografi) ca să localizeze hanul şi eventual să-i pună lacăt. Cât despre nunta de la Cana Galilei, iar sunt semne de întrebare. Chiar s-a terminat vinul sau… atât era doar pe factură şi în rest a adus naşul mare de la nişte cunoştinţe care aveau şi ele o vie modestă, vreo 200 de hectare. Şi-apoi, dacă tot s-a aflat, i-au pus minunea în seama lui Iisus, că şi-aşa nu era bine văzut de autorităţi.

Sigur, multe din semnele biblice le-am luat în glumă, la limita blasfemiei, dar esenţa este că instituţii ale statului, precum DNA sau ANAF au fost suspect de liniştite în aceste trei zile de Paşti. E ca şi cum s-a creat un armistiţiu tacit, o perioadă de acalmie, ca să nu se mai tulbure nişte ape şi-aşa suficient de tulburi. O „pace creştinească”, dacă doriţi! Dar nu cred într-o pace creştinească a autorităţilor, în lupta lor cu cetăţenii. Precizez din capul locului că sunt de acord cu toate demersurile autorităţilor pentru respectarea legii, pentru limitarea corupţiei (că nu cred în totala ei eradicare, asta e altceva), dar în ultima perioadă au apărut elemente noi în această „luptă”. În primul rând, a apărut „dubla măsură”!!!

Aşa cum am mai spus, Monica Iacob Ridzi a luat cinci ani cu executare, la un prejudiciu de câteva sute de mii de euro. Alţii, cu prejudicii mult mai semnificative, de ordinul milioanelor de euro, se plimbă liberi pe stradă beneficiind de clemenţa autorităţilor, pentru faptul că au fost denunţători. Da, ştiu, probabil vor fi şi aceşti denunţători pedepsiţi, odată cu pronunţarea unor sentinţe definitive, dar abia aştept să facem o comparaţie între pedepse.

Apoi, ca al doilea element nou, a (re)apărut excesul de zel, iar acesta se îndreaptă direct spre cetăţean. Uneori, instituţiile dau dovadă de exces de zel într-atât încât irită populaţia. Se lasă cu descinderi, întreruperea activităţii agenţilor economici, controale într-atât de amănunţite încât se numără dopurile de bere din tomberoane. Toate acestea pentru acea telejustiţie (chiar nerecunoscută de doamna Kövesi) care dă bine. Până-ntr-un punct.

Aşa că, dacă tot sunt organele de control atât de scrupuloase, dacă tot au aprofundat percepte pascale în aceste trei zile, de ce să nu mă gândesc inculsiv la Iuda sau Pilat, strânşi legaţi de activitatea DNA.

Recomandările redacției