De la bun început declar că voi vorbi în rândurile de mai jos despre aparenţe, despre ce poate fi cu adevărat un om ascuns din varii motive sub o mască. Mi-aduc aminte o zicere din copilărie spusă de tatăl meu. De fapt era o întrebare: când ţiganul e om? Când e la distanţă zici: uite un om; când se apropie vezi că nu e om, că e un ţigan.
Dar despre aparenţe au spus la modul genial oameni cu greutate în cultura mondială. Iată ce scria despre aceasta marele nostru Tudor Arghezi: „Dezvaţă-te să respecţi faţada, până n-ai văzut interiorul“. Antoine de Saint-Exupery (creatorul Micului Prinţ): „Dacă-ţi voi spune că ciuma se răspândeşte prin cocoşaţi, te vei înspăimânta de numărul cocoşaţilor; deşi până acum nici nu-i băgai în seamă“. Omul politic suedez al secolului XVII, Axel Oxenstierna a fost şi mai tranşant, mai direct: „Aparenţa face adesea ca soldatul să devină general, canonical, episcop şi dracul, călugăr“.
Ultimul exemplu de aparenţă este următorul: după cum am început acest material, cu citate docte,  s-ar putea crede că sunt un savant. Nimic mai fals: ştiu aceste texte pentru că am consultat dicţionarul, deci aparenţa înşeală şi în cazul meu: nu sunt altceva decât un om de tot obişnuit. Aparent!
Săptămâna trecută am bătut Aradul pentru a-mi procura două elemente de îmbrăcăminte. Nu prea am găsit, şi unde am găsit erau prea scumpe, de firme de fiţe. Ceea ce nu mă atrăgea. Într-un final mi-a fost recomandat un mic magazin de pe o stradă cu vad, unde, mi se spunea, voi găsi ce-mi trebuie.
M-am dus, aţă, la magazinuţ. Magazinuţul era des­chis, dar avea în uşă un scaun, ceea ce sugera că vânzătorul era plecat, dar se întoarce. Mi-am făcut de lucru prin zonă şi m-am întors la micul magazin de îmbrăcăminte şi accesorii. În uşă erau doi clienţi şi o tânără cam guralivă; am înţeles că era vânzătoarea. Înaltă, plăcută la înfăţişare, cu ochelari, tânăra avea un corp de atletă. Dezinvoltă, spunea: Eram în „Mihai Viteazul“ şi unul mi-a propus să mă… cu el. Nu ştiu cum i-am f… una că i-am spart patru dinţi. (În acea clipă am luat hotărârea să n-o contrazic, orice mi-ar zice). Cei doi clienţi aşteptau răbdători ca vânzătoarea să le scoată de sub un lanţ o geantă de voiaj. Vânzătoarea continuă: Am fost plecată din magazin dar am pus scaunul, să vadă lumea că revin. Trebuia să plec, căci la ora unu eu mă băşesc, râgâi,  sughiţ  şi mă c…  Aşa e corpul meu. Aşa s-a învăţat el la ora unu…
M-am gândit: asta-I ludă? Nu prea pare… Ceva din atitudinea ei mă atrăgea, pe mine, cel care mă apropii greu de străini. După douăzeci de minute cu cei doi cu geanta, îmi vine mie rândul să fiu servit. I-am spus ce vreau. A căutat, a întors magazinul pe dos şi m-a servit. A luat în mâini zeci de produse până a ajuns la cel care-mi convenea. Între timp, tot vorbe de-alea, de noi le zicem vulgare.
A doua zi ceva m-a atras din nou spre acel micuţ magazin. Am intrat, insăilând un motiv. Am găsit-o citind ceva dintr-un caiet studenţesc. Cum te cheamă, ce citeşti?, am întrebat-o. Izabela (nume convenţional), am examen şi mă pregătesc… La ce ai examen?, insist. Sunt studentă anul trei la medicină… Eu la magazin îl ajut pe tata… Atunci ce-i cu vocabularul ăla… Aşa mă apăr eu de tâmpiţi, de ghiorlani, cobor la nivelul lor, mi-a răspuns, zâmbind, Izabela.
„Dezvaţă-te să respecţi faţada, până n-ai văzut interiorul. (Tudor Arghezi)

Recomandările redacției