La macavelă

0
228

Cu bretonu-i pe  frunte şi cu coada legată în spate, Monica Macovei a vrut să fie  „vestala”  de la templul justiţiei. Şi fie că place sau nu, a făcut cam ce a dorit în ultimul deceniu. A numit, a impus şi a dat jos pe cine a vrut. Peste noapte. În numele justiţiei. În principiu, părea că toate demersurile sale sunt pentru un scop nobil. Aproape oricine vrea o justiţie echitabilă şi funcţională. Şi dacă tot am vorbit de echitate şi de egală măsură, aceeaşi Macavei pâra România la curţi europene cu lovitura de stat parlamentară din 2012. Nici la alţii  lucrurile nu sunt numai lapte şi miere, dar nu prea am auzit pe nimeni să-şi toarne propria ţară la alţii.Schimbările rapide erau acum lovitură de stat. Atunci când ne convine, schimbarea de tip „blitz krieg”, e bine. Este foarte uşor să fii principial când e vorba de alţii. Dar când e  vorba de tine şi când a „păzit”… focul sacru de la Cotroceni, cu marele pontifice, era lovitură de stat. Fie doar şi asta şi se vedea de la o poştă dublul standard, ca să vorbim  în preţiosul limbaj de lemn de la Bruxelles. Căci este la al doilea mandat de europarlamentar, loc câştigat fără nici o emoţie, fiind plasată într-o poziţie, pe care unii mai cârcotaşi, ar cataloga-o ca fiind o adevărată cvadrigă a victoriei. Şi aşa a şi fost, locul de un nou mandat de europarlamentar, nefiind nici un moment pus sub semnul îndoielii. Numai că asta nu o mulţumea. Acum Macovei s-a hotârât că ţara o vrea preşedinte şi că prea mulţi o doresc. Pentru că şi ea este nemulţumită de opţiuni. Şi cu bretonu-i pe frunte şi-a lansat candidatura. O prezumţie de candidatură. Pentru că de acum Monica Macovei a rămas singură. De ce nu a apucat-o această revelaţie înainte de europarlamentare? Atunci gestul său ar mai fi avut o umbră de credibilitate.  Şi atunci partidul avea deja candidat, în persoana lui Cătălin Predoiu.  Că îţi convine sau nu,  este altă problemă. Toată lumea, cu mic cu mare,  trebuia să se înhame la efortul de sprijinire a candidatului propriu. De altfel, Predoiu a şi spus că:  „Monica Macovei a ales un drum în afara partidului. E o decizie care o împiedică să mai privească în ochi PDL-iştii care au dus-o în Parlamentul European”. Este o ostracizare, fără doar şi poate. Dar cea mai grea lovitură a venit de la cine-i era mai aproape. De la Băsescu, căruia nu-i convine că Monica Macovei  a intrat pe felia sa. Asta pentru Diaconescu. Ar candida  doi pe un culoar.  Marele pontifice a flagelat-o ca pe o vestală care a…stins focul sacru. Iar cuvintele au fost: „demagog”, „carierism” şi „că a fost în stare de profunde compromisuri în interiorul PDL, ca să-şi atingă obiectivul de a fi europarlamentar. Acum are garantată pensia de 4.000 de euro după ce termină şi al doilea mandat şi sigur venim şi la prezidenţiale, că vrem să ne jucăm”. Iar cel mai bine te caracterizează cei care sunt mai aproape. Dar de fapt toate acestea le ştiam. Numai că nimeni nu vroia să le vadă. Or, dacă ai aceste caracteristici, nu poţi pretinde că ai fi un reper de moralitate. Monica Macavei este la macavelă. Adică suspendată în aer.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.