La revedere!

0
357

Motto:

Partir, c’est mourir un peu” – „A pleca, înseamnă a muri puțin”

(Edmond Haraucourt)

După aproape zece ani petrecuți alături de echipa redacțională de la Glasul Aradului, a venit momentul să spun tuturor cititorilor ziarului, colaboratorilor și nu în ultimul rând colegilor: la revedere!

Nu este o despărțire provocată de vreo ceartă și nici măcar de vreo discuție în contradictoriu, este o despărțire normală, mai mult decât civilizată, între două părți care au rămas în cele mai bune relații, dar care de acum înainte urmează să purceadă fiecare pe un alt drum. Ziarul la care am lucrat aproape un deceniu și pe care l-am condus din postura de redactor-șef urmează să meargă mai departe, fiind acum stabil din punct de vedere financiar, spre deosebire de anii trecuți, când mulți se întrebau cum de mai apare, iar cei care ne doreau răul își mușcau pumnii de ciudă.

A continuat să apară datorită unei echipe de oameni inimoși, care încet-încet, pe nesimțite, s-au trezit că microbul presei a început să le curgă prin sânge. Și nu mă refer aici doar la ziariști, ci și la colegii de la Tehnoredactare, de la Difuzare, de la Publicitate și chiar la tanti care face curățenie în redacție. Cu toții am tras multă vreme din greu, la aceeași căruță, cu toate că, din când în când, câte un neavenit, care refuza să-și vadă lungul nasului, a încercat să-și bage coada între noi. Uneori a reușit. Alteori, nu.

Partea bună este însă că neaveniții (scuzată îmi fie transformarea adjectivului în substantiv) au dispărut, așa cum au și venit, iar ziarul a continuat să apară. În ciuda tuturor piedicilor, în ciuda tuturor greșelilor, am încercat și am și reușit, să fim alături de cititorii noștri. Le-am ascultat păsurile, am încercat să îi ajutăm să-și rezolve problemele, am tras numeroase semnale de alarmă cu privire la ceea ce nu este bine, la ceea ce nu merge în țară, în județ și în municipiu și nu ne-am lăsat influențați de cei care încercau să ne transmită tot felul de mesaje.

Cum am mai scris și cu alte ocazii, au fost ani grei, dar și ani frumoși, au fost ani în care fiecare am avut de învățat și am învățat unul de la altul, au fost ani în care am muncit cot la cot cu niște colegi minunați, buni profesioniști care au făcut sacrificii nenumărate pentru ca paginile ziarului să conțină anchete ce i-au făcut pe mulți să ne urască (să le fie de bine, le spun eu acum), știri interesante, reportaje sugestive și articole de opinie, pentru că rolul unui ziarist este și acela de formator de opinie, nu doar de furnizor de informații.

Acum, la sfârșit de etapă, le urez tuturor colegilor care au mai rămas în redacție, dar și celor care din diferite motive au plecat în alte direcții, să continue să facă ceea ce știu mai bine. Să scrie. Să scrie adevărul. Să scrie adevărul fără să îi intereseze pe cine deranjează sau ce interese afectează.

De asemenea, ziarului unde mi-am petrecut uneori și 12 ore pe zi, zile de-a rândul, îi doresc să aibă viață lungă și în ciuda declinului presei tipărite, să apară și peste zece, și peste 20 și peste 30 de ani, astfel încât să poată fi citit, nu doar la bibliotecă, de copiii și nepoții noștri.

La revedere! La revedere, colegi! La revedere, stimați cititori ai ziarului și site-ului! La revedere, Glasul Aradului!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.