S-a stins duminică, 20 martie pe un pat al spitalului Floreasca din Bucureşti, la 13 zile după împlinirea a 71 de ani. Era cardiac (suferind de inimă), cu câteva stenturi montate anterior şi care-l ţineau viu, şi-a trecut din viaţa aceasta adeseori nesigură în siguranţa eternităţii aşa cum i-a fost şi trecerea printre noi: cu discreţie. A suferit din greu durerile trupului şi uneori şi pe cele ale sufletului fără a renunţa vreodată la demnitatea verticalităţii.

A fost unul dintre puţinii şi adevăraţii şi longevivii penalişti ai Aradului, doctor în această disciplină a dreptului, de două ori prim-procuror al judeţului, şef al secţiei urmărire penală şi avocat după pensionarea din 2009. De numele său şi de funcţia sa de prim-procuror „se leagă” înfiinţarea, după decembrie 1989, a parchetelor de la Chişineu Criş şi Gurahonţ.

Era un erudit dar niciodată n-a făcut paradă de erudiţie. Era procuror în cea mai deplină accepţiune a noţiunii şi era om în toată grandoarea acestui termen.

Avea pasiuni profunde şi statornice, pe care şi le-a îngrijit şi pe care şi le-a şlefuit cu migală, cu trudă şi cu sudoare. Dintre marile-i pasiuni, vânătoarea era mai vizibilă, fără a fi însă dominanta. Ca vânător, a fost o vreme şi director al Agenţiei Judeţene Arad a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi.

Era, a fost, George Vlai, omul.

S-a dus cum se duce uu fum, lăsând în urmă-i o urmă precum lasă un meteor sau o cometă semne vizibile de trecere.

Va fi pus la odihnă veşnică joi, 24 martie, la orele 14,00, la două săptămâni după împlinirea a 71 de ani, în cimitirul din Vladimirescu.

Odihneştete-n pace, George Vlai!

Recomandările redacției