O vorbă de-a noastră, din bătrâni, ne spune că unde-i lege nu-i tocmeală. Poate asta a fost atunci, pe vremea bătrânilor, deoarece acum parcă legea e făcută pentru a fi tocmită, negociată. Nu pot altfel să-mi explic de ce se cântăreşte, de foarte multe ori, cu unităţi de măsură diferite, cu pedepse diferite, pentru unii cu clemenţă (o clemenţă de-a dreptul suspectă), pentru alţii cu asprime, uneori cu sentinţe care se bat cap în cap. În funcţie de ce sau de cine se mulează Justiţia?
Poate n-aş fi deschis acest subiect – în fond n-am studii juridice, de ce m-aş băga? – dacă n-aş fi auzit azi, la ştiri, de pedeapsa pe care a „încasat-o” cel care a jefuit-o pe Elena Băsescu: 4 ani şi 4 luni!!! O pedeapsă drastică, la  un prejudiciu de vreo 16.000 de euro. În plus – citez din ştire – deşi Elena Băsescu nu s-a constituit în parte civilă, justiţia a dispus inclusiv confiscarea prejudiciului. Totul pentru un simplu jaf din locuinţă, fără agresiune, fără alte repercusiuni economice. Aş zice că Elena Băsescu mai că n-a observat că a fost „uşurată” de bunuri în valoare de 16.000 de euro, adică banii cu care rămânea curat în vreo două luni de bâlbâieli prin Parlamentul European. Asta ca să justificăm banii câştigaţi la vedere, că de alţii nu ne putem pronunţa.
Comparativ, Miron Mitrea a fost condamnat la doi ani şi ceva pentru luare de mită, o culpă mult mai gravă decât un jaf de locuinţă. Nota bene, în cazul lui Miron Mitrea condamnarea a venit pentru o faptă care s-a putut dovedi, dar dacă raportăm averea la veniturile sale, este bătător la ochi că mizilicul de luare de mită (pentru că o persoană i-a renovat casa mamaei lui Mitrea) e mai mult simbolic, la fel ca şi pedeapsa în sine. Plus că Mitrea mai scrie o carte, două, şi gata, e ca nou! Alt caz, cel al lui Relu Fenechiu! Fostul ministru al Transporturilor a primit 5 ani cu executare, cu doar opt luni mai mult decât jefuitorul Elenei Băsescu, dar care a prejudiciat statul (adică pe mine, pe dumneavoastră, pe noi toţi) cu vreo 1,5 milioane de euro, potrivit rechizitoriului. Adică o sumă de 100 de ori mai mare decât paguba în cazul EBA. Cazuri din acestea sunt cu duiumul, unii dintre cei implicaţi scăpând fie cu o pedeapsă cu suspendare, fie fiind chiar achitaţi, în urma unor chichiţe judecătoreşti. Becali a făcut vreo doi ani, deşi avea vreo 4 condamnări, contopite într-una singură. Din „dosarul transferurilor”, doar fraţii Becali şi „craiul” Borcea au primit pedepse semnificative, dar şi aici vorbim de prejudicii de milioane de euro, nu doar bunuri în valoare de 16.000 de euro.
Ştiu, o să mi se spună că Justiţia acţionează după litera legii, în funcţie de încadrarea juridică a faptelor. Tot ce se poate, dar atunci avem undeva o problemă în a percepe realitatea! Cântărim cu metode diferite. Dacă dai patru ani şi patru luni pentru 16.000 de euro, atunci pentru 1,6 milioane ar trebui o pedeapsă de peste 400 de ani. Sau măcar recuperarea prejudiciului, aşa cum într-un zel nemaipomenit au făcut judecătorii în acest caz. Şi, repet, e doar un caz, cu notorietate din cauza victimei jafului, dar câte cazuri similare, cu pedepse de peste trei ani, există în România? Probabil cu miile. O zonă în care, de obicei, legea nu se tocmeşte. Tocmeala e undeva mai sus…

Recomandările redacției