,,Umbre pe ecranul tranziţiei’’  de Cezar Paul-Bădescu – Humanitas, 2013
giuraLa urma urmei, ce este un televizor? O cutie colorată şi gălăgioasă care ne umple serile, mi se va spune pe româneşte. Pare o definiţie foarte nevinovată, pe care însă m-am pregătit cu arme şi bagaje s-o desfiinţez. Prin urmare, îi invit pe fanii declaraţi ai televizualului să evite comentariul meu de carte din această săptămână deoarece ar putea afla detalii inconfortabile des­pre ei înşişi sau despre preferinţele lor. Intenţia mea însă nu este aceea de a-i supăra, ci doar de a le indica pericolele din propria sufragerie.
Cui nu-l cunoaşte pe scriitorul Cezar Paul-Bădescu îi vom reaminti că al său nume se leagă de celebrul ,,caz Eminescu’’ de acum câţiva ani. Ei, mai mare vâlvă ca aceea nici că s-ar putea. În ca­litatea sa de comentator specializat al realităţii televizuale în cadrul revistei Dilema veche, jurnalistul a fost nevoit să urmărească, de voie, de nevoie, o serie de emisiuni româneşti ca să le diagnosticheze. De la o vreme, a început să se simtă rău verificând pe pielea lui că expunerea la TV este cauzatoare de suferinţă fizică şi psihică, puls crescut, vertij şamd. aşa cum arăta şi Chloé Delaume în cartea ei, ,,Locuiesc în televizor”.
Violenţă, politică tribală, porno­grafie, sânge, subcultură, vedete po­leite şi obosite, toate se găsesc în progra­mele televiziunilor comerciale ca într-un carusel ameţitor. Iar în spatele lor, duduie uzinele de bani din publicitate. Unul dintre titlurile articolelor reunite în acest volum jurnalistic se cheamă chiar aşa: ,,Analfabetismul media’’, el punând pe tapet o dorinţă unanimă: ,,Ne dorim în România o presă făcută profesionist, dar în aceeaşi măsură ar trebui să ne dorim un public educat din punctul de vedere al consumului de mass-media.’’ Nu în ultimul rând, avem nevoie de anticorpi pentru a face faţă manipulărilor colective. Pentru că manipularea prin canal televizual se face cu artă, cu rafinamente nebănuite, cu oameni gras plătiţi pentru asta. Apoi, câteva emisiuni de ştiri sau emisiuni de divertisment notorii sunt analizate punctual în acest volum. Aveţi acces în culisele lor şi vi se va face părul măciucă de la câte lucruri murdare se ascund sub preş ori aflând cine sunt anumiţi formatori de opinie la care vă uitaţi cu evlavie seară de seară. Apropo, ştiaţi cum au apărut ,,ştirile de la ora cinci’’ făcute de o anumită televi­ziune, preluate apoi cu sfinţenie şi de alţii? Ei bine, ştirile despre accidente şi violuri sunt cele mai ieftine ştiri, nu cer investigaţii, ci doar un telefon la poliţie pentru a prelua raportul zilei. Pe de altă parte, chiar credeaţi că farsele şi concursurile anumitor televiziuni sunt veritabile? Mai gândiţi-vă o dată şi apoi căutaţi acest volum lămuritor, mic ma­nual de dezintoxicare.
Nu puţine nume de vedete tv sunt luate la analiză în articolele lui Cezar Paul-Bădescu şi în mod repetat el pledează pentru un jurnalism ideal sau chiar… idealist executat de tot mai puţini în ţărişoara noastră superficială şi frivolă. Desigur că mulţi jurnalişti depind de comenzi mai puternice decât inteligenţa şi moralitatea lor, nu sunt lăsaţi să facă ce ar dori să facă, dar asta nu ne împiedică să le dorim o viaţă profesională mai bună şi investigaţii profunde care să ne împingă spre adevăr civic. Dar până atunci, dacă televi­ziunea vă moleşeşte, vă frustrează şi vă blazează, nu uitaţi să opriţi aparatul şi să alegeţi o plimbare de seară (prin zăpadă!?) care v-ar face somnul mult mai odihnitor. Nu neglijaţi recomandarea mea amicală.
Anca Giura

Recomandările redacției