Literatură hoinară, rubrică de recomandări de lectură cu Anca Giura

Vremea de afară ne îndreptăţeşte să spunem că a venit primăvara. O ocazie bună de a ne dezmorţi un pic ieşind la soare şi de hoinăreală. Nu uitaţi, însă, să luaţi cu dumneavoastră o carte bună. Cel mai bine dintre cele recomandate săptămânal de Anca Giura.
„Nemesis” de Philip Roth
Polirom, 2011
America s-a construit pe idealism, pe utopie şi pe un pământ bogat, stropit cu mult sânge. Cu toate acestea, un cuvânt drag americanilor este ,,responsabilitate’’. M-am gândit să vă recomand astăzi să vă întâlniţi cu unul dintre scriitorii mei favoriţi ai literaturii de peste ocean, alături de William Faulkner, Philip Roth.
A fost o boală latentă în Europa vreme de secole. În 1880 atinge un apogeu pe bătrânul continent şi se extinde în America. Până în 1950 a creat psihoze colective şi a paralizat mii de copii. În 1921, la 39 de ani, contractează virusul însuşi preşedintele Franklin D. Roosevelt Vorbim de când­va cumplita poliomielită.
Respectând principiul de verosimi­litate al artei realiste, romanul ,,Nemesis’’ surprinde ca temă o epidemie de poliomielită derulată în anii ’40, în Newark, America. Ne întâlnim cu lite­ratura unui mare autor american primit cu onoruri la Casa Albă, cel care a câştigat toate premiile notorii ale literaturii de peste ocean şi care ne oferă constant o proză plină de vitalitate şi de originalitate. Titlul impunător sugestionează asupra temei subiacente: răz­bunarea divină.
Personajul central este un tânăr bărbat, Eugene Cantor, profesor de sport. El asistă la îmbolnăvirea mai multor adolescenţi din echipa pe care o antrena şi încearcă moral şi raţional să se opună epidemiei. Neputinţa umană faţă de flagel este prezentată cu multă artă, cu obiectivul naratorial mult zoomat asupra personajului. Nu de puţine ori, am asimilat maniera de a face proză a lui Roth cu existenţialismul lui Albert Camus ori cu observaţille reci ale lui Nabokov. Să nu uităm nici că Albert Camus a scris celebrul roman ,,Ciuma’’. Cantor este un personaj paradigmatic al responsabilităţii ca trăsătură umană. El se culpabilizează că nu se poate opune bolii şi lupta sa cu îngerul personal face deliciul lecturii. Cu toate că părea imun la poliovirus, într-un final boala irupe în corpul său şi-l devastează. ,,Nu îi erau paralizate doar braţul şi piciorul. Şi personalitatea lui originală, cu acea tenacitate plină de dinamism care te izbea din prima clipă când îl întâlneai, părea să îi fi fost smulsă, desprinsă de pe el în fâşii, ca şi cum ar fi fost o fâşie subţire de scoarţă desprinsă de el de pe un mesteacăn în prima noapte petrecută cu Marcia pe insula de pe lacul din Indian Hill.” Victimă a unor nedrepte resentimente, se sacrifică şi infirm fiind renunţă la ma­rea sa iubire, Marcia Steinberg.
Nu se putea să nu sesizez frumuseţea paginilor în care Roth descrie jeluirea rudelor care-şi pierd cei mai frumoşi şi vitali fii. Tinereţea răpită şi nedreptul eroism al morţii violente trimit la marile pagini ale tragediilor antice. Un roman masculin, marcant, un imn închinat celor mai speciale calităţi ale bărbaţilor, precum şi nedreptăţii divine (spune Roth) care poate transforma un tânăr atlet frumos ca un efeb într-un bărbat infirm şi inutil. Scris de un bărbat, despre bărbaţi, pentru bărbaţi s-ar zice, ,,Nemesis” a fost tradus fără cusur de un important prozator român, Radu Pavel Gheo.