„Lose-lose” în loc de „win-win”

O nouă iarnă bate la uşă, iar arădenii vor continua din păcate, şi de data aceasta, să plătească mult prea mult pentru agentul termic. CET-urile au probleme financiare, restanţieri sunt şi vor fi în continuare, pentru că în actuala conjunctură este foarte greu de crezut că persoanele care nu şi-au permis până acum să plătească căldura o vor putea face de acum înainte.
Primarul Gheorghe Falcă a tras, luni, un semnal de alarmă cu privire la faptul că preţul căldurii ar putea creşte dacă Ministerul Economiei blochează în continuare Programul Româno-Elveţian. Care să fie motivele care i-ar face pe guvernanţi să saboteze Aradul? Falcă susţine că autorităţilor locale li se cere acum să intre în parteneriat public-privat, pentru a rezolva problema CET-urilor. Un alt motiv ar putea fi de ordin politic. Aradul este condus de un partid aflat în opoziţie faţă de actualul Guvern, iar acest lucru s-ar putea să conteze.
De-o fi una, de-o fi alta, cei care au de suferit în primul rând sunt arădenii, nu politicienii aflaţi în diverse funcţii de conducere, politicieni care sunt puşi acolo să rezolve problemele, iar problema căldurii, mai precis a preţului gigacaloriei este, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai mari pro­bleme ale municipiului, alături de lipsa locurilor de parcare. Dacă parcările sau mai precis numărul insuficient al locurilor de parcare şi preţurile prea mari produc disconfort proprietarilor de maşini, căldura arde buzunarele tuturor celor care locuiesc într-un condominiu şi nu s-au debranşat încă de la sistemul centralizat. Or, o eventuală scumpire ar putea produce dezechilibre majore în bugetele arădenilor şi chiar în bugetul furnizorului, pentru că într-o astfel de situaţie este de aşteptat ca numărul restanţierilor, care creşte iarnă de iarnă, să explodeze. Stau acum să mă întreb cui ar putea să folosească acest lucru. Executivului Primăriei nici într-un caz. Şi cred că nici PSD-ului, deşi politicienii social-democraţi vor arăta, fără doar şi poate cu degetul înspre Primărie. Pro­blema lor este însă că primarul a început deja contraofensiva.
În limbajul anglo-saxon a apărut o noţiune interesantă, pentru a desem­na o situaţie în care ambele părţi au de câştigat, „win-win” (n.r. win – a câştiga, a birui, a învinge, succes, victorie). În situaţia de faţă este vorba de exact contrariul, toată lumea pierde, deci ar putea fi vorba despre o situaţie de tip „lose-lose” (n.r. lose – a pierde). Deci, o astfel de variantă nu ar trebui să fie de dorit pentru nimeni. Doar că, în România nu se aplică întotdeauna legile logicii elementare, de unde şi zicala cu capra vecinului. Dacă tot a murit capra mea, dacă tot sunt pus eu într-o situaţie dificilă, de ce să nu moară şi capra vecinului? Această mentalitate pe care o au unii este cât se poate de păguboasă, doar că cei în cauză, fie nu îşi dau seama, fie sunt atât de porniţi împotriva „vecinului”, încât nu mai contează ce se întâmplă ulterior.