Lumea boschetarilor: în zona Gării își fac veacul oamenii fără adăpost și prostituatele

1
320
  • Dacă inițial cerșetorii își făceau veacul chiar în gară, acum mulți par a se fi stabilizat pe bulevard.
  • Trăiesc din mila sau sila angajaților de la magazine.
  • Unii sunt foarte agresivi și fură.

Navetiști, boschetari, dintre care unii deveniți „de-ai casei”, și, de multe ori, prostituate. Cam aceasta este, de ani buni, realitatea zonei Gării din Arad. Unii cerșetori par a se fi acomodat, de-a dreptul, cu zona, aciuați pe lângă magazinele, brutăria și pizzeria de pe Bulevardul Revoluției, o „populație sedentară”, aproape în contrast cu tranzitul sufocant de călători dubioși, căruia nici nu îi mai înțelegi coordonatele. Dacă inițial cerșetorii își făceau veacul chiar în gară, acum mulți par a se fi stabilizat, pur și simplu, pe bulevard. Trăiesc din mila sau sila angajaților de la magazine, deși printre ei exis­tă câte unul cu cei așa-ziși șapte ani de acasă, care își cumpără, religios, din banii adunați, câte un pet de bere. Mai mult decât atât, pe lângă fețele cunoscute, unele desfigurate, fac turul, printre blocuri, cete de tineri cu care nu reușești să te fa­miliarizezi, mereu cu pungile la gură. Ce s-a întâmplat aici? La ce consens s-a ajuns, tacit, în toți anii în care Poliția Locală s-a limitat la a le da amenzi contravenționale, de parcă niște tineri, de multe ori fără identitate, s-ar grăbi să își achite datoriile.
Dincolo de cei „ai casei”, care poate au fost luați sub ocrotire (for­țată, am zice, pentru cei care desfășoară o licită activitate), e greu să fii insensibil la fenomenul de exploatare. În trecut, observai indivizi care opreau subtil mașina, tinere confuze, tânjind după o figură cu adevărat paternă. Acum, mai puțin. Unele grupuri de tineri par a fi independente.
Tinerii care își duc existența în Zona Gării invocă nevoia de libertate. Nu se lasă ușor constrânși la un trai în centre sau adăposturi și par a fi ajuns la un ciudat echilibru. Care ar trebui să fie, atunci, politicile de protecție socială adecvate? Ce fel soluții le poți recomanda tinerilor rebeli, cu haine sărăcăcioase, care nu au cunoscut niciodată disciplina și, mândri, refuză să o cunoască? Suntem noi, „înregimentații”, fundamen­tal străini de aspirațiile lor profunde?

Între milă și repulsie
„Din păcate, îmi fac, de multe ori, cumpărăturile în Zona Gării, pentru că stau în apropiere. Spun «din păcate» deoarece nu-mi face plăcere, din cauza cerșetorilor care au pus stăpânire pe trotuarul din fața magazinelor. De la oameni nu prea cerșesc pentru că sunt «de-ai casei» cei mai mulți dintre ei. Stau pe la vitrinele magazinelor, mai ales în fața pizzeriei, să le cadă ceva de mâncare. Este o priveliște dezolantă. Am înțeles că vin și din alte județe, cu trenul, după spusele primarului, la televizor, și că el, primarul, este neputincios în fața puhoiului de tineri, printre care și mulți fugiți de acasă. De multe ori i-am văzut stând la taclale cu polițiștii sau jandarmii. Primarul spune că el nu are acolo jandarmi, ca să-i pună pe tren și să-i trimită înapoi de unde au venit. Dacă sunt nestingheriți toată ziua bună ziua, își vor întemeia familii în timp și, așa, generații după generații, cu cărucioa­rele de copii după ei, vor stațio­na, anotimp după anotimp, în zonă”, ne spune o arădeancă.
În realitate, din informațiile noastre, mulți dintre cei veniți în Arad la cerșit au fost trimiși înapoi, însă se întorc după o vreme și nu le poate nimeni restricționa definitiv accesul în oraș. „De ani de zile vin pe aici și trebuie să-i ocolești. Jandarmeria vine, parchează, și intră la jocurile de noroc. Autoritățile nu ar trebui să îi lase să coboare din tren dacă nu au ce face aici, iar dacă nu au acte, ar trebui duși să le facă acte”, adaugă un alt locuitor din zonă, vădit iritat. Deh, dar acești oameni sunt, totuși, beneficiarii libertății de circulație și unor drepturi universale ale omului.
„Ei la început sunt buni, dar statul nostru nu face nimic pentru ei”, conchide arădeanca dintâi.

Agenții economici sunt exasperați
„Sunt niște nesimțiți (…)! E groaznic, n-ai ce să faci cu ei. Asta e. Ăsta-i filmul. Poți să faci reclamații, poți să faci ce vrei. Nu ia nimeni nicio măsură. Să-i adu­ne, să facă ceva cu ei!”, adaugă, pe bună dreptate revoltată, patroana unei societăți comerciale din zonă. Agenții comerciali repetă că nu mai doresc să fie deranjați de acești cerșetori, care devin uneori de-a dreptul agresivi, așa cum ne-a destăinuit vânzătoarea de la o brutărie: „Se leagă de clienți, în primul rând, și sunt foarte agresivi. Când boschetarii aștia trag din pungă, n-are niciun rost. Sunt foarte agresivi, mai umblă și în buzunare, vin aici și, câteodată, dau cu pumnii în vitrine”.

O legislație deficitară?
Deși Poliția Locală a mai dat, de curând, niște amenzi, nu pare să se poată face prea mare lucru. Nu se vede vreo cooperare între autoritățile centrale și cele locale, nu există politici realiste de incluziune socială pentru acești oameni ai nimănui. Locuitorii din zonă și agenții comerciali par sătui peste cap de nesimțirea lor. Simplii agenți ai Ordinii publice aproape că au ajuns să se rezume la o repetiție de amenzi fără rost. Nu putem deveni un stat autoritar, orișice tendințe în acest sens ar avea, deja, trecătorii.
Soluțiile trebuie să vină, desigur, în primul rând de la decidenții politici, pentru că problema este una structurală. Nu cumva legile și celelalte acte normative sunt doar de formă? Dacă ar fi realmente conectați la realitatea străzii, ai spune că cei responsabili ar putea da dovadă de puțină creativitate. Într-un minim efort de presă colaborativă, dincolo de posibilele răspunsuri venite de la instituții, redactorii de la ziarul nostru au decis astfel să își întrebe cititorii cum ar putea fi implementată o reală politică de „igienizare” stradală.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.