Fie că suntem apolitici, fie că suntem într-o tabără, fie în alta, nu putem să nu observăm că, de o vreme încoace, au început să se dea lupte grele, lupte la baionetă, pe viaţă şi pe… libertate am putea spune. Ca în orice roman sau film de succes, există două personaje principale. Unul masculin şi unul feminin sau unul feminin şi unul masculin. Personajul principal masculin este Liviu Dragnea, preşedintele Partidului Social Democrat şi al Camerei Deputaţilor, liderul coaliţiei de guvernare, artizanul victoriei strălucitoare a stângii de la alegerile din decembrie, dar şi omul în sarcina căruia sunt puse protestele prilejuite de celebra Ordonanţă 13, cel care văzând că nu poate să fie prim-ministru şi nici măcar premier din umbră a reuşit performanţa de a-şi da jos propriul guvern prin moţiune de cenzură. Personajul principal feminin este, aţi ghicit, nimeni alta decât Laura Codruţa Kovesi, procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, femeia care pe undeva a dovedit că n-are mamă, n-are tată atunci când este vorba despre anchetarea unor puternici ai zilei, de ieri şi de azi, femeia de numele căruia se leagă rezultatele spectaculoase ale DNA, dar şi o serie de scandaluri în care un procuror şi cu atât mai mult şeful/şefa celei mai importante structuri de parchet nu ar fi trebuit să intre.
Într-o primă fază, Liviu Dragnea a fost condamnat pentru o prostie în dosarul Referendumului, pentru că din punctul meu de vedere un om care mobilizează lumea la vot nu este un infractor, chiar dacă de pe urma acestei mobilizări obţine foloase nepatrimoniale de natura celor care pot fi obţinute de cineva care îşi învinge adversarul la alegeri. Spun acest lucru, cu toate că în timpul Referendumului adus în discuţie de procurori şi judecători mă aflam de cealaltă parte a baricadei, nepărându-mi-se normal ca un preşedinte să fie suspendat cum a fost suspendat de două ori Traian Băsescu. Dar asta e altă discuţie. Tot Dragnea a mai fost trimis în judecată într-un dosar, alături de fosta lui soţie, Bombonica, pentru că ar fi patronat nişte angajări fictive, ceea ce a făcut deliciul adversarilor şi presei care scrie corect din punct de vedere politic. Să spunem însă deschis, dacă Dragnea va fi condamnat în acest dosar, ar trebui condamnaţi alţi zeci şi sute de lideri politici locali, primari, viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene, care au procedat de o manieră similară pentru a-i putea plăti pe cei care muncesc pentru partid, indiferent ce partid. Nu spun că Dragnea a procedat corect la Teleorman, dar dacă el va plăti pentru asta, trebuie să plătească şi alţii.
Deşi pare lipsit de importanţă, dosarul angajărilor fictive l-ar putea trimite în spatele gratiilor, în contextul în care are deja o condamnare cu suspendare. Acum i se pregăteşte dosare mult mai grele. Dacă acuzaţiile care i se aduc sunt adevărate, abia acum ar fi motive suficiente din punctul meu de vedere, şi ar fi chiar drept să meargă la închisoare. Este vorba despre afacerea Teldrum şi despre proprietăţile despre care se spune că le are în Brazilia.
În tot acest timp, atacurile la Kovesi se înteţesc, iar unii hipsteri ies din nou în stradă pentru a o apăra. După cum spuneam într-un alt editorial, nu cred că un procuror sau un procuror-şef trebuie apărat prin organizarea de acţiuni de protest, fie ele pregătite chiar şi de adepţii „Societăţii deschise”, dar că instituţiile trebuie să fie puternice şi credibile şi trebuie lăsate să îşi facă treaba. Despre Kovesi se pune acum că într-un fel sau altul ar avea legătură cu oprirea cercetărilor de către colegii săi din DNA într-un dosar în care ar fi apărut numele fostului său soţ, care ar fi vândut materiale de proastă calitate pentru construirea tronsonului de autostradă Sibiu-Orăştie, tronson ce s-a prăbuşit la zece luni de la inaugurare. Un lucru grav, dacă este adevărat. Pentru lămurirea lucrurilor, ar fi bine ca cineva să facă nişte cercetări şi să ne spună după aceea ce s-a întâmplat.
În încheiere trebuie să spun că aştept, ca orice român de altfel, să văd care este deznodământul acestei lupte. Sper însă că dreptatea va câştiga până la urmă, deşi în momentul de faţă apele nu sunt chiar aşa de uşor de despărţit.
