Numai mâine nu-i poimâine şi vom avea din nou posibilitatea să-i răsplătim cu încă un mandat pe aleşii locali care şi-au făcut treaba şi de care suntem mulţumiţi sau să-i trimitem acasă pe cei care ne-au dezamăgit. E un moment care vine o dată la patru ani, uneori mult prea târziu, dacă stau să mă gândesc la nerealizările şi dezamăgirile provocate de unii.
Pot să vă spun că personal m-am săturat de ceea ce se întâmplă rău în municipiul Arad, adică în municipiul condus în ultimii 12 ani de Gheorghe Falcă. Da, este vorba despre acelaşi Gheorghe Falcă, care în calitate de fin şi-a dezamăgit până şi naşul, fostul preşedinte Traian Băsescu, care mai în glumă mai în serios a ameninţat că îi dă vreo două la fund.
M-am săturat, pentru că este inadmisibil ca locuitorii oraşului să plătescă unul dintre cele mai mari preţuri la gigacalorie din ţară, dacă stăm să ne uităm la oraşele de aceeaşi mărime. M-am săturat, pentru că este inuman ca arădenii să fie obligaţi să plătească printre cele mai mari impozite din ţară, iar drumurile să rămână pline de gropi, în timp ce bordurile sunt schimbate fără niciun rost. M-am săturat pentru că nu este normal să te lauzi că faci piste pentru biciclete, când de fapt o mare parte dintre ele constau de fapt doar în nişte linii trase pe şosea. M-am săturat ca administraţia locală să facă demersuri peste demersuri pentru distrugerea unuia dintre simbolurile Aradului, Ştrandul Neptun, care ar putea fi transformat într-un punct de atracţie pentru turişti, însă probabil nu este administrat de cine trebuie. M-am săturat de preţurile mari pe care trebuie să le plătească şoferii pentru un loc de parcare, m-am săturat din cauza lipsei locurilor de parcare şi m-am săturat să văd cum administraţia condusă în ultimii 12 ani de Gheorghe Falcă face tot felul de afaceri greu de imaginat. Mă refer aici la băncile de pe Meţianu, care au fost cumpărate la preţ de Logan, la pergolele cumpărate tot cam la aceleaşi preţuri, la coşurile de gunoi pentru care s-au dat sute şi sute de euro pe bucată şi la semnele de circulaţie cumpărate, se putea altfel, tot la suprapreţ. Asta, să nu mai vorbesc de modul cel puţin discutabil în care s-au atribuit anumite contracte şi nici de ipocrizia celui ales până acum să conducă destinele Aradului.
Deşi, trebuie să recunosc, nu am speranţe foarte mari de la politicienii înscrişi în lupta pentru fotoliul de primar, şi nu mă refer aici neapărat la calitatea lor morală sau profesională, ci la orgoliile care i-au făcut pe mulţi dintre reprezentanţii Opoziţiei locale să intre în luptă, diminuând însă şansele aceleaşi Opoziţii locale să-şi trimită candidatul în biroul numărul 1 din Palatul Administrativ, săptămâna aceasta am avut parte de o surpriză frumoasă. Călin Costea, liderul partidului local „Mândri că Suntem Arădeni” a înţeles că este cazul să lase mândria nejustificată la o parte şi să facă un prim pas spre unificarea Opoziţiei arădene. Prin faptul că sprijină candidatura independentului Sebastian Bulumac, Costea ar trebui să fie un exemplu şi pentru alţi oponenţi ai lui Falcă, care şi-au depus candidatura. Potrivit unor sondaje, Bulumac vine puternic din spate şi este bine cotat, astfel încât ar putea să fie un candidat cu şanse de reuşită în lupta cu actualul primar.
În aceeaşi ordine de idei, trebuie spus că părerea mea a fost şi este ca toţi cei care s-au săturat la rândul lor de modul în care merg lucrurile în Arad să se gândească foarte bine şi să voteze persoana despre care cred că are cele mai mari şanse să-l învingă pe actualul primar, lăsând la o parte orice doctrină politică. Dacă politicienii nu au reuşit să-şi coaguleze nemulţumirile, ar fi frumos ca alegătorii să o facă.
