Maceta mediatică

Se înmulţesc atentatele în Europa. Fie cu bombe high tehnnology, fie cu Kalaşnikov-uri, cu bombe artizanale, cu pistoale, cu camionul, cu pistolul, cu maceta, toate au un singur numitor comun: teroarea. Asta la prima vedere…
Dacă aprofundăm puţin, aceste atentate se cam împart în două: cele cu mesaj politic sau religios, respectiv cele cu mesaj personal sau de grup. Primele, e clar, sunt susţinute pentru nişte interese mari, transstatale, în timp ce aceste atentate „mărunte” – iertată-mi fie exprimarea – arată mai mult trăsături omeneşti, precum frustrarea, orgoliul, aroganţa – transpuse în acte de violenţă care duc de fapt la promovarea, chiar post-mortem, a propriului eu.
Iau ca exemplu atentatorul cu maceta! Sau pe cel cu toporul, de săptămâna trecută. Trec peste faptul că atentatorii erau de origine musulmană sau cu tangenţe musulmane. Trec peste faptul că oricine poate să strige orice, inclusiv că „lucrează” în numele lui Allah. Dar ce diferenţă este între aceşti doi „atentatori” şi un rumân din Bolintin (am dat la întâmplare un nume de comună cu grad ridicat de violenţă) care are sabie ninja sau cu un vasluian get-beget care de la pădure merge direct la birt. Sau, să luăm alt exemplu: ce diferenţă este între pistolarul de la München şi un pistolar de la noi, cu lanţul greu de aur peste tricou, cu ceafa cât jumate din Dobrogea şi cu cu Maseratti în curte. Glonţul, tot glonţ, raţiunea tot made in Dark Age (Evul Mediu Întunecat), originea e tot una, fie musulmană, fie de cartier. Şi.a tunci, repet, ce face diferenţa?
Diferenţa, în cazul acestor teribilişti cu gene de ucigaşi şi sinucigaşi vs. interlopi români este MEDIATIZAREA. Cum face pârţ (o altă exprimare neacademică) câte un psihopat de ăsta, deja este ştire. Nu vorbesc de cazurile în care se ajunge la victime omeneşti, ci un banal scandal într-un bar obscur, pentru un fund de muiere. Şi-atunci, dacă se întâmplă ca tipul să fie mai oacheş, mai de genă orientală, chiar dacă e a treia generaţie în Germania, Franţa Anglia sau Belgia, automat totul se transformă într-o poveste interetnică, interreligioasă, interstatală, musai cu bănuiala implicării a cel puţin trei servicii secrete, a patru state şi a altor elemente care urmează să ducă la destabilizarea întregului mapamond. Sigur, exagerez, dar şi mass-media exagerează atunci când dă o amploare prea mare oricărui mic scandal cu implicarea unor imigranţi sau fii/nepoţi de imigranţi. Normal că, având acest spectru al celebrităţii, apar ciudaţi de genul celui cu maceta, al celui cu toporul, al celui cu pistolul.
La noi, mass-media dă de mult aceste ştiri, dar nu le leagă de conflicte internaţionale, de inadvertenţe religioase. La ştirile de la ora cinci ştim clar că atunci când e vorba de Vaslui, de Bolintin, de Bacău, atunci cuvintele topor, sabie ninja, coasă sau cuţit sunt intrate deja în folclorul local, fără legătură cu ISIS, cu mujahedinii, cu OEP sau cu Al Qaeda. La noi dacă un vasluian îi dă cu barda-n cap vecinului nu o face pentru că aşa a văzut la „ora cinci”, ci pentru că aşa i-a venit. Impactul mediatic există, dar nu naşte prozeliţi. Respectiv prozeliţii care se nasc nu provin din cauza impactului mediatic, ci din alte motive.
Problema terorismului nefundamentat religios sau politic nu vine ca urmare a mass-media, dar e clar influenţată de excesiva mediatizare. Şi, iată, luând ca exemplu Germania, are un efect de domino. Dovadă că şi presa ştie să dea cu maceta, în felul ei…