Europarlamentarul Monica Macovei a fost primul prezidenţiabil care a descins în Arad, de la demararea campaniei electorale. O vizită discretă, civilizată, departe de ceea ce ne-au obişnuit reprezentanţii partidelor „potente”: girofaruri, cefe late, politicieni cu burta peste curea, broşuri, pliante, pi­xuri, promisiuni de „lapte şi miere” etc. Într-adevăr, a lipsit şi acel entuziasm popular întreţinut de activul de partid, acea baie de mulţime, dar tocmai aceasta a fost tuşa unei campanii civilizate, de informare şi promovare a unei candidaturi.
Dincolo de campanie, candidatura Monicăi Macovei deranjează, în special în zona dreptei sau, de fapt, a celor ce-şi revendică dreapta ca pe un bun propriu. Într-adevăr, candidatura-surpriză a fostului ministru al Justiţiei a fost privită cu suspiciune şi supărare atât de tandemul
Băsescu-Udrea, cât şi de cuplul Blaga-Johannis. Fiecare dintre aceştia consideră că Macovei va lua voturi de la electoratul de dreapta, şu­brezind astfel poziţia celorlalţi doi candidaţi creditaţi cu şanse la Cotroceni. Dar, un calcul simplu arată că temerile reprezentanţilor Alianţei Creştin-Liberale, respectiv ale celor de la Mişcarea Populară, sunt nefondate.
Constituţia arată clar că pentru a câştiga din primul tur, un candidat trebuie să întrunească 50% plus unul din numărul de votanţi aflaţi pe listele electorale. Adică nu a celor prezenţi la vot, ci din toată masa de votanţi a României. La un calcul estimativ, de prezenţă la vot de 60%, candidatul care doreşte să câştige din primul tur (în cazul nostru Victor Ponta, cel mai bine clasat concurent) are nevoie de votul a peste 83% de alegători dintre cei prezenţi la urne!!! Ceea ce, oricât de bine clasat ar fi un candidat, nu s-a întâmplat decât la alegerile din 1990!!! Deci, oricum am întoarce-o, vom avea două tururi de scrutin, iar Monica Macovei poate să-i încurce pe Klaus Johannis sau Elena Udrea doar dacă ajunge în turul doi, iar în acest caz înseamnă că fie unul fie amândoi dintre cei susmenţionaţi sunt mai slabi ca Macovei, deci nu sunt cei mai buni reprezentanţi ai dreptei.
Cea de a doua variantă, în care Monica Macovei întruneşte un număr de voturi insuficient pentru a accede în turul doi, este mult mai probabilă. Aş merge cu estimările până într-acolo încât aş acorda o marjă de până la 300.000 de voturi în dreptul Monicăi Macovei. Dar, şi în acest caz, nu putem spune clar şi răspicat că aceste 300.000 de voturi (virtuale deocamdată) sunt luate de la ceilalţi candidaţi ai dreptei. Mai mult ca sigur, aceste voturi vor fi date de cei care n-au văzut un reprezentant al dreptei merituos şi capabil nici în Johannis, nici în Udrea, nici măcar în Tăriceanu. Aceşti 300.000 probabil ar fi stat acasă în turul întâi, îngroşând frontul absenteismului şi eventual s-ar fi prezentat în turul doi, doar pentru a da un vot de neîncredere candidatului stângii. Or, în această situaţie, candidatura Monicăi Macovei nu schimbă absolut cu nimic ecuaţia problemei. Mă îndoiesc că Macovei ar îndemna propriul electorat să voteze în turul doi cu Victor Ponta şi consider aproape nulă ideea că acest electorat ar vota cu stânga doctrinară, fie şi la un îndemn (răzbunător, aş zice) al lui Macovei. Cred, în schimb, că singura teamă a candidaţilor de dreapta mai bine clasaţi – Johannis şi Udrea – este că prin candidatura Monicăi Macovei se dă o palmă întregii clase politice şi, mai ales, partidelor de dreapta.

Recomandările redacției