Prezența maestrului Radu Beligan pe stadionul în care Victor Ponta și-a lansat candidatura la prezidențiale și susținerea fățișă a acestuia pentru „micuțul Titulescu” (poreclă însușită de Ponta pentru simplul fapt că seamănă, doar din punct de vedere fizic, cu marele diplomat român) mi-a dat mari bătăi de cap. Nu pot fi acuzat de subiectivism politic, din moment ce întreaga clasă politică românească îmi provoacă scârbă, iar dintre candidații înscriși pentru fotoliul de președinte nu mă încântă absolut nici unul. Singurul care îmi ieșea în evidență era Ponta. Mi se pare un șarpe lipsit de scrupule și pe deasupra o târâtoare extrem de enervantă. Îmi dă veșnic senzația unui adolescent căruia i se schimbă vocea și, pentru că este inhibat că este tocilar, îi pârăște pe ceilalți colegi de-ai lui care știu cum să pupe fetele. De altfel, activitatea sa de premier este una extrem de ștearsă, deloc diferită de cele două mandate ale lui Băsescu.
De cealaltă parte stă maestrul Radu Beligan. Rafinat, elegant, galant, mărunțel fizic însă somptuos prin ceea ce reprezintă, senin și înțelept, profesionist, profund și liniștitor, un om de cultură imens și valoros român. Este un actor atât de complex, încât ar putea să își interpreteze rolurile doar din inflexiunile vocii. Asta nu înseamnă doar profesionalism, dobândit datorită vârstei, ci presupune o cultură uriașă, inteligență și cunoașterea profundă a psihologiei umane.
Și cu toate astea …maestrul îl susține pe Ponta. Având în vedere vârsta înaintată a maestrului, aceeași cu a României, fiind născut în 1918, iese total din discuție faptul că ar fi vorba de vreun interes de orice fel ar fi el. De admirat și înflăcărarea actorului de a face teatru la vârsta aceasta, când ar fi putut de mult să stea liniștit și să se bucure de pensia sa, departe de emoțiile uneori chiar dăunătoare pe care ți le provoacă scena, ca să nu mai vorbim de consumul psihic. Nu cred că Beligan ar fi renunțat la imaginea carierei sale pentru Ponta și sunt convins că gestul său a fost făcut din sinceritate. De altfel, gestul său a fost și sancționat deja de către Andrei Pleșu, prin intermediul unei scrisori deschise, însă din punctul meu de vedere, cu tot respectul pentru cultura marelui scriitor și filozof, într-un mod care a scos la iveală mai degrabă derapajele sale caracteriale, destul de frecvente de altfel. Cariera lui Beligan merită mai mult respect, chiar dacă unele decizii ale sale din perioada comunistă pot fi socotite acum ca fiind cel puțin controversate.
La fel de controversată este, cu siguranță, și susținerea sa pentru un candidat ca Ponta. Mai ales că logica maestrului nu mi se pare a fi una destul de profundă, dar mai ales convingătoare. Nu este suficient să alegi un președinte doar pentru faptul că e „tânăr”. Ca să nu mai vorbim de faptul că l-a etichetat pe Ponta ca fiind și „energic”. La halul în care și-a condus Guvernul, numai energic nu poate fi considerat Ponta.
Și atunci ce să cred totuși despre actul lui Beligan? Or fi lucruri pe care numai el, la vârsta sa, le poate sesiza și întrevedea? Rămâne ca timpul să își spună cuvântul.

Recomandările redacției