Mănăstirea Hodoş-Bodrog

Creştinii ortodocşi prăznuiesc mâine Adormirea Maicii Domnului, sau „Sfântă Mărie Mare” – cum se mai numeşte această mare sărbătoare în popor. Din acest motiv m-am gândit să scriu, în comentariul de astăzi, despre mănăstirea Hodoş-Bodrog şi despre importanţa deosebită pe care acest sfânt lăcaş monahal îl are nu doar pentru istoria naţională, ci şi pentru viaţa noastră de zi cu zi. Mănăstirea Hodoş-Bodrog este cea mai veche mănăstire cu locuire monahală neîntreruptă din tot spaţiul românesc. Avem de-a face, prin urmare, cu un obiectiv istoric de importanţă internaţională, care aşează judeţul nostru pe harta marilor obiective turistice din această parte a Europei. În urmă cu vreo trei ani m-am ocupat de o delegaţie culturală din Franţa, care   ne-a vizitat judeţul. Am avut inspiraţia să-i conduc şi la mănăstirea Hodoş-Bodrog, unde oaspeţii au primit o masă de prânz, de post, oferită de stăreţia sfântului lăcaş. Pătrunşi de ineditul situaţiei şi de impozanta trapeză a mănăstirii, francezii au rămas pur şi simplu fără grai. Şi astăzi mai primesc impresii din partea lor… Însă nu des­pre astfel de lucruri vreau să vă povestesc în cele ce urmează, ci despre minunatele slujbe „de maslu” care se organizează în fiecare vinere noaptea, începând cu ora 23,30, la Bodrog. Sute şi sute de credincioşi participă la aceste slujbe „de vindecare a trupului şi a sufletului”, iar timişorenii au început să vină cu autocarele. În fiecare vineri, fix la 23,30, vocea pătrunzătoa­re a arhimandritului Nes­tor Iovan, stareţul mănăs­- tirii Hodoş-Bodrog, rosteşte rugăciunea începătoare. Harul deosebit al stareţului, dar mai ales perseve­renţa domniei sale în ceea ce priveşte ţinerea cu re­gularitate a acestor slujbe extraordinare au făcut ca mănăstirea Hodoş-Bodrog să se bucure de prestigiul de care se bucură astăzi de-a lungul şi de-a latul Mitropoliei Banatului. În plus, nu de puţine ori, prin­tre părinţii slujitori se nu­mără şi protosinghelul dr. Iustin Popovici, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Aradului, semn că această străduinţă monahală a sluj­belor de maslu se va bucura de darul perenităţii. Spre cinstea „părinţilor sfin­ţiţi” care săvârşesc această mi­nunată slujbă, dar mai ales spre bucuria miilor de cre­- dincioşi, care îşi vindecă trupul şi sufletul de toată necurăţia lumii acesteia…