Marile fortificaţii preistorice de la gurile de vărsare ale Mureşului

0
110

Unul dintre cele mai spectaculoase fenomene preistorice din arealul intracarpatic este cel al apariţiei, spre finalul epocii bronzului, a impună­- toarelor fortificaţii construite din pământ şi lemn. Spre deosebire de alte situri arheologice, acestea au atras atenţia cărturarilor încă din secolul al XIX-lea. Mărimea impresionantă a fortificaţiilor de la Corneşti (jud. Timiş), şi Sântana (jud. Arad), a determinat iniţial atribuirea acestora triburilor avare. Cu timpul însă, arheologii au demonstrat că impunătoarele monumente au fost construite pe parcursul epocii bronzului, între anii 1400-1000 a. Chr.
Totodată, interesantă este şi densitatea fortificaţiilor dispuse de-o parte şi de alta a gurilor de vărsare ale râului Mureş, în acest sens siturile relevante din arealul amintit fiind cele din apropierea localităţilor Corneşti – peste 1700 hectare, Sântana – peste 100 hectare, Orosháza-Ungaria – peste 100 hectare, şi Munar, jud. Arad – 17 hectare.
Odată începută cercetarea într-un sit de acest tip, arheologul încearcă să răspundă la o serie de întrebări. Când şi cât timp au funcţionat fortificaţiile din acest areal? Care au fost motivele construirii acestor fortificaţii? De ce ocupă suprafeţe atât de mari? Cine
le-a construit? De ce atât de multe
într-un spaţiu restrâns? Care erau relaţiile dintre aceste fortificaţii? De ce au fost abandonate?
Din păcate, singurul răspuns avut la dispoziţie până acum de către arheologi, şi acesta incomplet, este perioada de utilizare a unora dintre fortificaţii – aproximativ 1400-1000 a. Chr. Cât priveşte răspunsul la celelalte întrebări, descoperirile efectuate până în prezent oferă unele indicii încă insuficient conturate pentru a oferi unele linii directoare. Cu toate acestea, pe baza cercetărilor efectuate pot fi emise unele ipoteze privitoare la construirea, rolul şi dispariţia marilor fortificaţii.
Construirea monumentelor evocate coincide cu unele transformări importante ale societăţii epocii bronzului. Probabil cel mai relevant proces care stă la baza raţiunii construirii unor fortificaţii de asemenea dimensiuni a fost consolidarea treptată a statutului social. În privinţa dimensiunilor impunătoare ale fortificaţiilor, este limpede că resortul principal l-a reprezentat sporirea presitigiului personal ori al comunităţii. Numărul considerabil de fortificaţii identificate în Bazinul Mureşului Inferior este dificil de explicat, dar unele dovezi tind să indice controlarea unei artere comerciale. În legătură cu abandonarea siturilor de mari dimensiuni, din dovezile avute la dispoziţie se poate preciza că cel puţin în cazul fortificaţiei de la Sântana
încetarea locuirii s-a produs în urma unui incendiu puternic, consecinţa probabilă a unui conflict violent.
Deşi râvnim la aflarea unor răspunsuri limpezi şi rapide, cercetarea obiectivelor arheologice de acest tip se află abia la început, iar înţelegerea profundă a unui asemenea sit necesită un timp îndelungat. Sunt convins că fiecare fortificaţie îşi are propria istorie fascinantă ce aşteaptă să fie dezvăluită cu migală.

Victor Sava

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.